„Coconii trebuie să învețe să ajungă mai bine ca noi. Visez pentru ei să fie bine, să aibă un loc de muncă stabil. Nu îndrăznesc să-i văd doctori sau ingineri, că nu avem noi atâția bani”, mărturisea doamna Codrea, mamă a trei copii din Sighetul Marmației.
Cine le mai spune azi copiilor „coconi”? Și cine mai crede azi că pentru a avea o profesie nobilă e nevoie de bani? O familie greu încercată de greutățile vieții, cu siguranță.
La 10 ani, Adriana are grijă de frații săi mai mici
Rareș, Andrada și Adriana sunt cei trei copii ai familie Codrea. „Copii buni, dar tare nevoiași și cu probleme de sănătate”, spune directoarea grădiniței la care învață primii doi, mezinii.
Părinții sunt muncitori necalificați și se descurcă foarte greu cu banii ca să-și crească „coconii”. Mama lucrează la firma de salubritate din Sighetul Marmației, este măturătoare pe stradă și se plânge că nu are aproape nici o zi de odihnă. Tatăl își petrece ziua prin cimitir, unde sapă gropi de mormânt când mai moare câte cineva. Ca o ironie a sorții, câștigă banii numai din tragedia altora.
Până deunăzi trăiau într-o locuință socială primită de la Primărie, o cămăruță de câțiva metri pătrați în care se îngrămădeau toți și unde puneau gălețile și oalele pe la colțuri când ploua, ca să nu le intre apa în casă.
Din fericire, o femeie de la marginea orașului, plecată în altă țară, i-a lăsat să locuiască în casa ei, unde au o cameră în plus și ceva mai multe condiții. Însă drumul până la școală e destul de lung și tare sunt grele diminețile în care sunt nevoiți să se trezească cu noaptea în cap și să ia drumul în picioare până la școală și la grădiniță. Probabil din cauza asta cei mici au și lipsit perioade lungi. „Și Rareș, și Andrada sunt tare bolnăvicioși. Amândoi au probleme la ochi, cea mică nici măcar nu a fost la doctor pentru diagnostic. Eu cred că și acesta e motivul pentru care nu au venit prea des la grădiniță, dar și din cauză că nu se ajung cu banii să plătească mâncarea”, spunea directoarea.
Și mama a confirmat: „Sunt bolnăvicioși. Rareș a făcut aprindere la plămâni, iar când era mai mititel leșina de câte ori răcea din cauză că nu putea să respire. Are strabism la ochiul stâng, însă nu poartă ochelarii. Îi găsesc pitiți pe te miri unde, doar ca să nu-i poarte. Pe Andrada nu am dus-o încă la medic, urmează să merg cu toți trei că și cea mare are ochelari. Au fost mai toată iarna bolnavi, cum să-i duc așa? Și în plus, banii de masă i-am dat și noi când și cum am putut”.
De câte ori rămân acasă cei mici, Adriana, fetița cea mare, în vârstă de numai 10 ani are grijă de ei.
„Abia ne ajung banii de mâncare”
Adriana e elevă în clasa a IV-a și se străduiește foarte tare să țină pasul cu colegii ei, deși de multe ori rămâne în urmă din cauza problemelor mult prea grele ce atârnă pe umerii ei. Tatăl se zbate din răsputeri să pună o pâine pe masă, iar mama muncește de dimineața până seara. Astfel că Adriana rămâne singura responsabilă cu îngrijirea fraților ei, o sarcină mult prea grea pentru un copil atât de mic.
„E bună la școală și foarte ambițioasă. Când nu știe să facă ceva așa de tare plânge… Nu am ce să-i fac. Ne descurcăm și noi cum putem, cât să avem bani de mâncare”
Am întrebat-o pe mama copiilor cât de importantă e educația pentru copiii ei: „E foarte importantă. Trebuie să meargă la școală, să învețe, să ajungă mai bine ca noi. Nu îndrăznesc să-i văd doctori sau ingineri, ci măcar să fie bine, să aibă un loc de muncă stabil”.
Cu greu am articulat întrebarea de ce ar avea nevoie pentru copii, gândindu-ne că mai degrabă ne-ar spune de ce nu ar avea nevoie. Și nu am greșit pentru că mama celor trei „coconi” ne-a spus că orice e binevenit, că au nevoie de haine, de încălțări, de rechizite, mai ales că și Andrada, din toamna asta va merge la școală, iar Rareș anul următor.
Lasa un raspuns sau comentariu
Trebuie sa fii Intra in cont sau Inregistreaza cont nou pentru a posta un mesaj.