Mic erou: inovația și creativitatea unui copil de 10 ani în pandemie

O familie monoparentală și o copilărie trăită la bunici sunt unitățile de sprijin ale Andreei, o mica eroină digitală. Andreea este doar unul din cei 75.000 de copii cu părinți plecați în străinătate, conform ultimului raport efectuat în decembrie 2020 de către Autoritatea Națională pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, Copii și Adopții.

Sunt atât de mulți copii în România “singuri acasă” încât poveștile precum cea a Andreei au ajuns să devină o banalitate, un lucru firesc a lumii în care trăim. Însă dacă i-ați asculta îndeaproape pe acești copii, veți descoperi în ei mici eroi care învață să crească singuri și, uneori, extind această putere și altora.

Andreea provine dintr-o familie dezbinată, fiind crescută în cea mai mare măsură de bunici și de o mătușă, alături de verișorii săi, în timp ce tatăl muncește în străinătate sau la București pentru a o susține. În perioada pandemiei a învățat în curtea bunicii alături de toate verișoarele ei care aveau nevoie de tot atât de mult ajutor cum avea și ea. Bunica însă era depășită de situație, în timp ce mătușa și-a dat silința să ajute toți copiii din casă în măsura în care era posibil.

O artistă, o făcătoare de bine și o inovatoare la doar 10 ani

Un artist complet, Andreea cântă “ca un înger,” ne spun colegii ei și desenează atât de bine încât deja a decis exact ce vrea să devină când va fi mare: arhitect sau designer interior. Dar ea știe că mulți copii încă nu și-au găsit drumul și că pentru mulți dintre ei poate fi chiar foarte dificil. Și a mai observat și că pe durata pandemiei acest lucru a devenit cu mult mai dificil cu cât elevii au devenit și mai confuzi și mai pierduți odată ce au fost forțați să facă tranziția bruscă spre școala online.

Andreea: “Când eram online m-am descurcat singură așa, pentru că la mine în familie erau și verișoarele care învățau tot online în acel moment și nu aveau cum să mă ajute. Până la urmă le-am ajutat eu pe ele. Și apoi am început să fac tutoriale pentru colegi. Erau unele site-uri sau platforme pe care trebuia să intrăm pentru școală și făceam tutoriale pentru colegii care nu știau să intre pe ele și să le folosească. M-am gândit și că colegii m-au ajutat mereu când am avut dificultăți la școală și am simțit că trebuie să îi ajut și eu cum pot. La început am făcut tutorialele pe telefon fiindcă nu aveam altceva, iar apoi am continuat să îmi fac în format video și teme, prezentări de experimente.”

Datorită Andreei, o clasă de 21 de copii a reușit să aibă o prezență și o activitate integrală satisfăcătoare la orele online. Videoclipurile realizate de ea sunt rezultatul unei generozități și bunătăți dezinteresate, a creativității și a apetitului caracteristic generației pentru tot ceea ce înseamnă tehnologie și digitalizare.

Într-o perioadă în care suntem ușor acaparați de toate rezultatele sumbre ale studiilor despre situația educației post-pandemice, Andreea este o gură de aer proaspăt. Ea este o mică eroină care a reușit să învingă provocarea digitalizării și chiar să își însușească învățăturile acumulate în acest răstimp. Este o mică eroină care ne redă speranța că școala online nu a însemnat doar pierderi pentru elevi, ci și oportunități de dezvoltare și de adaptare.