Comunitățile naradiene ascund poveștile nespuse ale unor profesori și elevi care încearcă din răsputeri să facă față unor provocări pentru care nu i-a pregătit nimeni, saltul către învățarea digitală fiind, fără îndoială, cea mai mare dintre ele.
Comunitățile naradiene sunt despre profesorii neștiuți pentru care motivația, umanitatea și empatia nu sunt doar vorbe goale, oferindu-le elevilor lor previzibilitate și stabilitate într-o lume care, în mod brutal, a devenit pentru mulți imprevizibilă și nesigură.
Comunitățile naradiene sunt despre acei copii care stau cuminți în autobuzul școlii, pe locul lor, cu hainele lor simple, adesea decolorate de la spălat, cu ghiozdanul vechi, purtat încă o generație, acum mai greu… cu o tabletă.
Comunitățile naradiene sunt și despre copii precum Sofia, copii ce își găsesc echilibrul în iubirea de semeni și de Dumnezeu, în educație, într-un desăvârșit bun-simț în raport cu sine și cu lumea din jur.

„Mirela dragă, argint viu, vreau să-ți spun o poveste a unei copile minune, e o minune de copilă, crede-mă”, iar vocea plină de entuziasm a profesoarei Daniela Ceredeev din Moldovița aproape se pierde în inflexiuni pe care doar iubirea pentru copii, cu gândul la Cel de Sus, le poate genera.

„Este povestea unei copile formidabile de la mine din clasă, de o blândețe ireală, suavă, o fetiță cu părinți farmaciști care trece altfel prin perioada aceasta. E ziua ei de nume azi și, scriindu-i o scrisoare, mi-am dat seama că aș vrea să o cunoașteți cu toții!”

Undeva, într-un sat de munte, o copilă pasionată de lectură, care îl citește pe Shakespeare în limba engleză și e fericită să facă asta, chiar e un copil altfel.

Sofia Darie e încă o copilă, are doar 12 ani. Blândă, discretă, extrem de liniștită, aproape introvertă, atentă la sufletul fiecărui om pe care îl întâlnește, de o inteligență sclipitoare și cu dragul de învățare mereu în gând.

Dintre toate activitățile online, spune că i-a plăcut cel mai mult activitatea făcută împreună cu diriginta ei de Florii. „Am descoperit povestea sălciilor, a florilor, a iubirii divine.” Am întrebat-o cu ce ar asocia Floriile, iar răspunsul Sofiei a venit simplu: „cu muzica lui Johann Strauss, Dunărea albastră, pentru că nu-mi pot imagina cum altfel s-ar auzi mai profund rugăciunile noastre decât purtate pe apele Dunării.”

Elevă la Liceul Tehnologic Vasile Cocea Moldovița, despre Sofia se pot spune multe: olimpică la mai multe discipline, pasionată de lectură, de limba engleză și de lingvistică, membru fondator al Centrului pentru Performanță Școlară în Rural, voluntar fondator al Centrului pentru Inovație, Voluntariat și Inițiativă Comunitară – CIVIC Jr Moldovița și elev-tutore în activitățile comunității locale de învățare colaborativă și experiențială din programul Reacție pentru Educație, coordonat de Narada și Ministerul Educației și Cercetării.

„Acum avem posibilitatea de a petrece timp cu familiile noastre, dar eu sunt singură. Îmi găsesc liniștea în cărți și în pian, mi-e gândul la oamenii buni din viața mea și la Dumnezeu.”

Pentru Sofia, perioada aceasta este un triplu test de rezistență emoțională. Părinții ei sunt farmaciști și se află statornic în prima linie de sacrificiu în aceste vremuri. Îi scria profesoarei sale, care îi este și mentor și prieten: „Acum avem posibilitatea de a petrece timp cu familiile noastre, dar eu sunt singură. Zi de zi, cu vocile arse de clor, cu mâinile uscate de dezinfectant, cu fețele ascunse de măști și ochii obosiți de după viziere, părinții mei trebuie să petreacă ore extenuante muncind pentru a-i proteja pe cei din jur, pentru a le asigura toate medicamentele de care au nevoie. Le înțeleg stresul și dorința de a face bine și îmi sunt un exemplu. Îmi găsesc liniștea în cărți și în pian, mi-e gândul la oamenii buni din viața mea și la Dumnezeu.”

Sofia e un copil minunat, spune Daniela Ceredeev, care, atentă la toate problemele cu care se confruntă copiii din comunitate – imposibilitatea de a fi antrenați uneori în învățarea la distanță, scăderea motivației pentru învățare și creștere personală – a îndrăznit să vadă în „Sofia mea dragă” un copil altfel.

Sofia, ca toți copiii care își iubesc desăvârșit părinții, are grijă să își folosească timpul întreg: „Am descoperit scriitori noi precum Agatha Christie și Gaston Leroux. Îmi place să ascult muzică în timp ce citesc: The Beatles, Pink Floyd, Simon & Garfunkel. Acum învăț hiragana, unul dintre sistemele de scriere ale limbii japoneze. Am descoperit origami și mă relaxez construind animăluțe din hârtie.”

Nu uită de colegii și prietenii ei și, la fiecare sesiune de învățare, îi inspiră împărtășindu-le ceea ce a mai citit, învățat sau descoperit. De curând le spunea despre „Fantoma de la Operă”, de Gaston Leroux: „e o operă de artă, de la început și până la sfârșit, o tragedie care ar putea face până și statuile de marmură de pe bătrânele coridoare ale Operei să suspine”. Pentru cei mai mulți dintre colegii ei, e un model și un foarte bun prieten. Este emoționant să vezi strădania unui copil de a fi mentor și prieten și ocrotitor al celor pe care îi simte a avea nevoie de un gând bun, de un tutorial pentru o aplicație ce pare de nepătruns, de o cheie de descifrare în plus a unor sarcini de lucru.

Dacă îi este dor de școală? Desigur. Cum altfel? Programul de învățare online îi place pentru flexibilitate și pentru șansa de a învăța multe lucruri noi, dar îi este dor, foarte dor de școală, de colegi și de profesori.

Degetele ei ating clapele pianului, iar muzica preferată, Dunărea albastră de Johann Strauss-fiul, duce sărbătoarea Floriilor din sufletul ei de copil spre Cer.

‍