Odată cu începutul acestui an școlar incert, 10 companii ni s-au alăturat în efortul de a mobiliza resursele, voluntarii și energia necesară pentru a veni în sprijinul a 10 000 de copii din comnunitățile vulnerabile în campania «Singura șansă reală, conectarea la școală». Ipso Agricultură se numără printre aceste 10 companii, iar Irina ne-a vorbit despre conexiunea pe care o are cu ideea de voluntariat în educație și cum vede ea schimbarea la față a școlii de demult.
Descoperiți mai jos un nou interviu așa cum ne place nouă!
Ce înseamnă pentru tine voluntariatul?
Voluntariatul e o experiență de învățare și de descoperire pentru mine, strâns legată de valori și de sens, atât personal, cât și în activitatea profesională. Plus că mă umple de liniște și de bucurie să știu că am reușit să aduc un pic de bine în viața cuiva, să fac chiar și o mică diferență, mai ales când vorbim despre lucruri necesare sau, de cele mai multe ori, esențiale.
De ce ai ales să te implici ca voluntar/ambasador în campania de fundraising Narada – IPSO? Ce te-a motivat sau te-a inspirat să faci asta?
Educația este unul dintre domeniile pe care am ales să le sprijinim prin politica de Responsabilitate Socială IPSO, iar pentru mine motivația este cu atât mai mare pentru că am fost mereu conectată cu învățarea și dezvoltarea copiilor și adulților deopotrivă. Și apoi e despre “timing”. Am simțit că e musai să punem umărul fix acum, să ne adunăm forțele și resursele să facem ceva pentru că altfel vor rămâne niște urme pe care nu ni le dorim la nivel de societate. Unde-s mulți puterea crește.
Ce anume ți-ai dori să schimbi legat de sistemul nostru de educație?
E o discuție lungă și un subiect un pic sensibil… Bref, cred că mi-ar plăcea să vedem mai clar în curriculă pentru ce îi pregătim pe elevi sau să adaptăm curricula astfel încât să se potrivească scopului; îi pregătim pentru viață, pentru job și ce fel de joburi sau pentru universitate? Ar fi ideale o conexiune mai bună cu realitatea adultă și focus în aceeași măsură pe abilități ce țin de ambele părți ale creierului, realizarea legăturilor între materii, subiecte, concepte și accent mai mare pe partea practică, pe experimentare, pe joc.
Vorbeam zilele trecute cu o prietenă care îmi spunea că toamna încă simte acea anxietate tipică începutului școlii, și nu ca o emoție pozitivă, după mai mult de 15 ani… Cum ar fi ca școala să ajute mai degrabă la crearea sau măcar să încurajeze comportamente, personalități și trasee de viață sănătoase? Cum spuneam…discuție lungă.
Educația nu este printre cele mai frecvente domenii în care donatorii și voluntarii aleg să se implice. Ce crezi că i-ar ajuta pe oameni să se apropie mai mult de această cauză?
Aș fi zis că e printre primele. Sau speram să fie așa.
Uneori punem accent prea mare pe ce vrem să schimbăm și ajungem să nu mai vedem ce e bine. Poate ar ajuta un awareness mai mare pe impactul pe care îl are educația, așa cum se face ea în prezent, în dezvoltarea individului, dar și a funcționarii societății per ansamblu.
It does take a village to raise a child! Încă! Ce s-a întâmplat oare cu satul și cu mentalitatea de tip comunitate? Toți vrem să vedem copiii devenind adulți sănătoși, din toate punctele de vedere, indiferent dacă sunt ai noștri sau nu, așa că e nevoie de contribuția, suportul, ajutorul nostru și în alte curți, nu doar în a noastră.
Lasa un raspuns sau comentariu
Trebuie sa fii Intra in cont sau Inregistreaza cont nou pentru a posta un mesaj.