Mai mult și mai mulți pentru educație

Povestea Sofiei
Pitu Alexandra
Povestea lui Niculae
Pitu Alexandra
Povestea lui David
Pitu Alexandra

Ce poți spune despre un OM care a renunțat la un job ce l-a purtat pe meleaguri exotice precum Spania, Japonia și care acum își poartă cu mândrie titulatura de învățător suplinitor la școala din Zizin, județul Brașov? Idealism poate, sau vreun eșec personal…sau…

În ce o privește pe Gianina Badiu nu e loc de sau, iar bucuria cu care trăiește experiența de învățare, pentru că așa o numește, experiență de învățare, împreună cu elevii săi din Zizin, transpare din fiecare cuvânt pe care îl rostește. „Am venit aici pentru că ce fac acum este ceva în care eu cred. Educația poate să schimbe în mod sustenabil omul și,  implicit,  comunitatea!”

”Mai mult și mai mulți pentru educație”

 

Comunitatea este săracă, în termeni statistici, defavorizată, însă Gianina evită să folosească aceste cuvinte: „Este ca și cum aș intra brutal în viața lor și aș releva doar condiția lor socială, iar eu nu vreau asta. Mi se pare mult mai relevant faptul că mămicile au stat cu mine pe telefoane și au instalat programe pe device-uri pe care nu au mai lucrat vreodată, că rămân alături de copiii lor și îi ajută acolo unde eu nu pot interveni fizic, că m-au întrebat într-o ședință cu părinții dacă ar fi posibil să studieze mai aprofundat limba engleză! Este o comunitate care întâmpină multe provocări, dar veți auzi de la majoritatea părinților ”să învețe, să reușească mai mult decât am avut eu șansa!”, iar faptul că îi am la școala digitală pe toți, spune multe despre părinții acestor copii.”

Provocarea Gianinei a fost, indiscutabil, provocarea tuturor profesorilor din România: menținerea/continuarea relației create până la momentul închiderii școlii. ”Am încercat, la clasă, să îi fac să lucreze ca o echipă, să se susțină unul pe celălalt, să cunoască puterea lui “împreună”. Din 11 martie a fost dificil să mai lucram astfel sau să simțim că suntem un grup, o clasă, o echipă, pentru că până săptămâna trecută nu aveam mijloacele să ne vedem toți în același timp.” În ce privește eșecurile perioadei care s-a scurs din 11 martie, Gianina le percepe ca pe lucruri care poate nu au ieșit bine încă. ”Și chiar mi-e greu să numesc ceva drept eșec. Sunt provocări, atât!”

Gianina a insuflat colectivului ei valori importante, menținerea spiritului de echipă, empatia, sprijinul reciproc. „Nu este imposibil, însă este mult mai greu decât atunci când eram la școală. Acum suntem în etapa redefinirii modul în care funcționăm ca o echipă, redefinirea și asumarea noului mod de lucru, a noilor reguli de lucru împreună. Crede că, pentru a avea loc învățarea, trebuie să existe o relație bazată pe disciplină, rutină, reguli și consecințe. „Lucrez mult cu copiii pe dezvoltare personală, valori, comportamente constructive și încerc să implic și comunitatea și alți oameni în experiența lor de învățare”.

Și, exemplele de bună practică ce ar putea fi multiplicate în alte comunități, curg.

În timpul școlii, profesoara a inițiat Magazinul școlar. Pentru prezență, disciplină, implicare, elevii își primeau salariul de elev (bancnote printate) pe care-l calculau la ora de matematică. Din Magazinul școlar, aprovizionat prin donații cu cărți și rechizite, elevii puteau să-și cumpere, de exemplu, o carte. Intrarea în magazinul școlar se făcea pe rând, prioritate având elevul cu salariul cel mai mare, dar și cu un comportament impecabil. Abaterile erau amendate, astfel încât, dacă un elev avea note bune, dar un comportament nepotrivit, intra mai târziu în magazinul școlar.

”A fost o activitate foarte bună pe schimbare de comportamente, pe asertivitate, pe responsabilitate, pe a înțelege mecanismul cauză-efect-consecință. Și, vom transpune această activitate și în online.”

Gianina își dorește acum ca elevii ei să se cunoască cu toți prietenii care i-au ajutat să fie online și care îi răsfață cu edu-goodies.

Se impune o Școală altfel de sâmbătă, în care să cunoască oameni talentați (sunt deja confirmări de oameni doritori să vină la școala lor digitală. Este o activitate inițiată anterior saltului în digital, la școală au fost invitați oameni din comunitate, părinți, frați mai mari care le-au citit copiilor din Micul Prinț, de exemplu, iar pentru ei, faptul că a venit mama la școală sau fratele ca să citească în fața clasei lor, a fost, cu adevărat, o situație de învățare altfel.

”In privința implicării părinților mi-am amintit un lucru pe care l-am făcut la sfârșit de ianuarie, atelier de citit împreună (scopul fiind să le dau părinților căteva sugestii despre cum să își ajute copiii să progreseze în funcție de etapa în care erau). A fost foarte fain, au fost mai mult de jumătate dintre părinți prezenți și toți interesați de subiect. Ideea era ca anul acesta ședințele cu părinții să se desfășoare într-o astfel de formă, ședință + atelier de făcut ceva împreună. Din păcate, am mai prins un singur atelier la sfârșit de februarie, unde am confecționat “cărțișoare”, mărțișoare scrise, pentru că intrasem în etapa de focus pe scriere.”

Lucrurile s-au schimbat în digital și datorită proiectului Narada și Fundației Autonom, dar și altor donatori care au venit în sprijinul comunității din Zizin . Și se vor schimba în continuare. Este important ca elevii să știe că ea, profesoara, este acolo, că-i va suna să-i întrebe ce fac, că le va oferi momente de lucru împreună dar și diferențiat, că-i va învăța să folosească responsabil tot ce includ cutiuțele magice de la Narada și Autonom.

Cutiuțele transparente le vor servi copiilor drept birouașe, pentru că da, problema dotărilor copiilor pentru educația digitală nu se rezolvă odată cu livrarea dispozitivelor și a accesoriilor. Acela e începutul. Unul bun. Profesoara așteaptă cu nerăbdare să-i vadă pe toți conectați în același timp,  să le creeze lecții atractive pentru ei, prin care să îi țină atenți și să se producă învățarea în acest nou set-up. ”Acum avem suportul tehnic necesar, trebuie să găsesc acele tehnici cu care pot să îi atrag spre a învăța.”, ne spune Gianina.