Maltratat de mamă, crescut de bunici, Raul copilul eminent din Lupeni

„Raul e un copil cum rar întâlnești azi. Mă bazez pe el în orice moment pentru că e un copil de 10 pe linie”, îți începe povestea Doina Bârsan, diriginta lui Raul. „Deși sunt modești, e singurul care vine în cămașă la școală, este extrem de respectuos și bine crescut și are o inteligență sclipitoare”, mai spune diriginta.

Raul are numai 13 ani și ultimii 10 și i-a petrecut într-o armonie perfectă, acoperit cu toată grija și iubirea bunicilor, sentimente care i-au încălzit sufletul și l-au ajutat să se dezvolte și să evolueze. Dar o vorbă din bătrâni spune că iubirea nu ține de foame și probabil cu greu poate șterge din memorie durerile trecute.

Destinul crunt al unui copil: „Era maltratat, mânca pâine cu apă și șters cu mopul când făcea pe el”

Părinții lui Raul s-au cunoscut când erau foarte tineri și și-au început povestea de dragoste asemenea multor altor cupluri. Mama lui Raul era înzestrată cu o inteligență nativă peste medie, a fost olimpică în școală și a intrat la facultatea de economie cu media 9,80. Însă, undeva pe drum s-a pierdut. A abandonat facultatea și destinul ei a cotit pe alte drumuri mai întortocheate.

Din motive  numai de ei știute, s-au despărțit la un moment dat, iar femeia a plecat la muncă în Italia.

„Fura curent și a prins-o poliția. A avut de plătit o amendă foarte mare și cu scuza asta a plecat la muncă în Italia. Numai că acolo și-a găsit un alt bărbat, un ucrainean și a uitat pentru ce a plecat”, povestește fosta sa soacră și bunica lui Raul.

Citește și: „Pentru ei muncim, să nu ajungă ca noi, la mătură”. Povestea părinților ce luptă cu nevoile și prejudecățile pentru a le oferi copiilor șansa unui viitor educat

Copilul a rămas la bunica paternă însă, în scurt timp, mama și-a cerut drepturile. I-a adus pe toți prin tribunale și cu legea în mână și-a luat copilul cu ea în Italia. Raul avea numai 3 ani și probabil singura lui grijă era să se bucure de iubirea și afecțiunea necondiționată a celor din jurul lui. Așa îl învățase bunica.

Ajuns în Italia, viața lui avea să devină scenariul celei mai dureroase drame.

„Un an de zile l-a maltratat, îl punea să spele vase, să șteargă pe jos, îi dădea pâine cu apă iar când făcea pe el, îl spăla cu mopul. Ca să nu mai zic că ucraineanul îl bătea. Copilul plângea și repetând zi de zi că vrea înapoi la mine, mi l-au adus”, mărturisea bunica cu un dezgust și o dezamăgire ce se ardeau dincolo de firul telefonului.

Printr-o hârtie notarială, Raul a intrat sub tutela bunicii paterne și de la 3 ani îl crește ea.

Omului Dumnezeu îi dă cât poate duce

Bunicii lui Raul sunt amândoi pensionari și cresc doi copii mici, nu unul, din două pensii modeste. De unde doi copii? Poate că e adevărată vorba aceea că Dumnezeu îi dă omului atât cât poate duce, deși, după o viață trăită cu grijile și provocările ei, ar fi putut cu siguranță să ducă mai puțin. Însă inima lor e atât de mare și încăpătoare că poate nici nu s-ar fi putut altfel.

După ce părinții lui Raul s-au despărțit, mama a plecat în Italia, iar fiul bătrânilor în Cehia, la muncă, ca să trimită un ban în plus copilului lui, fiica lor a trecut și ea printr-o poveste asemănătoare. Din nou a avut nevoie să-și ducă părinții la tribunal și cu ajutorul lor să primească custodia copilului. Acesta din urmă are azi 8 ani și, din cauza traumelor trăite în familie, a rămas cu un retard de vorbire.

„M-au purtat prin tribunale și apoi mi i-au pus mie în cârcă să-i cresc. Dar îi iubesc ca pe ochii din cap și tot ce fac și ce sunt azi, e doar pentru ei”, tremura vocea bunicii când îmi povestea.

Toate greutățile, supărările, frustrările și neajunsurile dispar însă atunci când bunica merge la școală. Toți profesorii lui Raul o salută cu respect, o privesc cu duioșie și toții ochii o felicită, fără vorbe pentru treaba bună pe care a făcut-o.

Raul e aproape cel mai bun copil din școala din Școala Gimnazială nr.3 Lupeni, cu 10 pe linie la toate materiile, cu o inteligență și o putere de înțelegere a lucrurilor cum rar s-a mai întâlnit.

Am întrebat-o pe bunica ce ar avea nevoie ca să-ți atingă potențialul maxim: „Un laptop. Asta nu putem să-i luăm. Ghiozdan, ghete, rechizite a primit de la o fundație, dar laptop nu putem să-i luăm”.

Am mai întrebat-o cu cine seamănă Raul: „E frumos ca taică-su, dar a luat capul maică-sii. Că ea a fost așa deșteaptă. A intrat la facultate, dar după o lună s-a măritat și a lăsat școala ca să ajungă o simplă vânzătoare”. Aceste cuvinte ne-au zguduit și ne-au făcut să realizăm cât de ușor se poate risipi potențialul unui copil dacă nu este sprijinit la timpul potrivit.