Povestea lui Niculae

Povestea Sofiei
Pitu Alexandra
Povestea lui David
Pitu Alexandra

Comunitățile naradiene ascund poveștile nespuse ale unor profesori și elevi care încearcă din răsputeri să facă față unor provocări pentru care nu i-a pregătit nimeni, saltul către învățarea digitală fiind, fără îndoială, cea mai mare dintre ele.

Comunitățile naradiene sunt despre profesorii neștiuți pentru care motivația, umanitatea, empatia nu sunt doar vorbe goale, oferindu-le elevilor lor previzibilitate și stabilitate într-o lume care, în mod brutal, a devenit pentru mulți imprevizibilă si nesigură.

Comunitățile naradiene sunt despre acei copii care stau cuminți în autobuzul școlii, pe locul lor, cu hainele lor simple, adesea decolorate de la spălat, cu ghiozdanul vechi, purtat încă o generație acum mai greu….cu o tabletă.

Comunitățile naradiene sunt despre copii precum N.,căci el este eroul, pe care îl veți cunoaște în cele ce urmează.

 

”Mi-a fost  tare frică să nu mă uite toți!”

Izolați în casele noastre, suntem într-o permanentă cursă a gândurilor, iar felia de viață servită acum este, mai ales pentru copii a căror existență se rezumă de prea multe ori la alocația din care trăiește toată familia, cumplit de amară.

Cu siguranță, elevi, profesori, părinți, trăim zile copleșitoare, zile solicitante care ne scot din zona de confort și care ne incită la acțiune. Disperat că va pierde contactul cu școala, Niculae, băiatul de pe malul Dunării, a decis să strige, să se facă auzit. Nu-și dorea decât să nu se rupă de școală.

Povestea lui Niculae este povestea nespusă a multor copii din satele uitate ale țării, copii pentru care mersul la școală era, până de curând, singura lor oază de liniște și de echilibru.

L-am întrebat pe Niculae cum de a avut curajul să se adreseze unei oficialități și ne-a răspuns sincer, simplu și trist: ”Mi-a fost tare frică să nu mă uite toți!” ”Cum adică să nu te uite toți?” ”Păi, nu mai știam cum și cui să spun că sunt și eu aici, că nu mă pot conecta, că nu am cu ce! Și, colegii mei înaintau, făceau lecții, mi-a fost frică să nu mă rup de școală!”

Dacă e importantă școala pentru el? Sigur că este importantă. Școala, crede el , îl va ajuta să-și facă un rost departe de sat, iar gândul că va rămâne în afară a fost mai puternic decât orice frică sau rușine. ”Mi-a fost rușine să cer ajutor, dar m-am gândit că mă va auzi cineva care ar putea să mă ajute să particip și eu la ore.

Niculae știe că atunci când nu ai cu ce, lumea nu se oprește în loc, continuă să curgă pe lângă tine, în ritmul ei nepăsător, poate prea nepăsător la nevoile unui puști care crede că școala îl va ajuta să plece din sat… Și ochii lui Niculae se îngustează ca și când și-ar dori să scurteze lumea care până acum nu i-a oferit prea multe, dar care, știe el, prin școală, îl va ghida către un loc care să fie al lui. Nu-și dorește prea multe, ”aș vrea doar să nu mă mai simt inferior!”, un cuvânt pe care-l rostește cu capul în pământ, frecându-și mâinile muncite. ”Inferior e cineva care nu vrea, nu știe, nu poate, dar eu pot, vreau, dar nu aveam cu ce!”

Darurile primite de la Narada îl copleșesc. Lumea nepăsătoare s-a oprit o clipă în loc și l-a văzut. L-a văzut pe el, copilul sărac, pe care disperarea și sărăcia l-au făcut să strige din toți rărunchii : ”sunt aici, sunt și eu aici!”  Și, lumea cea mare s-a strâns în jurul unor oameni cu suflet,  oameni care i-au adus un strop de magie și care l-au încurajat și mai mult să strige, să ceară ajutor atunci când drumurile i se închid. Da, în lume sunt și oameni buni, oameni care nu ezită să întindă o mână unui puști care îndrăznește să-și ceară, dintr-un sat uitat de lume, dreptul la educație!

Poate acum să meargă la școala virtuală, așa cum o fac și colegii lui. Îi place la română, nu are note foarte mari, dar îi place când aude cuvinte interesante, altfel…

Frică, să nu mă uite, inferior , nu am cu ce au fost frânturi și gânduri care i-au amărât fiecare zi în care își știa colegii în fața unui telefon în timp ce al lui nu-i mai folosea la nimic. Suntem convinși că după vizita naradienilor, atât el cât și frații lui vor crede în oameni, în magie și în viitor.

|