„Prin puterea exemplului, și cel care primește binele, cândva îl va dărui la rândul lui altcuiva care are mare nevoie.” -Emilia, QUALITANCE

Ce înseamnă pentru tine voluntariatul?

Să conțin nevoia de bine a celorlalți și să actionez în direcția ei, cum pot eu. De fiecare dată, reverberațiile sunt nebănuite. Nu știu cât de departe se duce gestul, dar știu sigur că se duce, iar pe mine asta mă bucură foarte mult. Prin puterea exemplului, și cel care primește binele, cândva îl va dărui la rândul lui altcuiva care are mare nevoie. Iar cel care crede că nu mai există soluții, descoperă că nu e singur și că nimic nu e imposibil. E o șansă vice-versa, care capătă greutate în timp și contribuie, într-o măsură mai mică sau mai mare, la o umanitate de care avem nevoie la nivel personal și, implicit, ca societate.

De ce ai ales să te implicit ca voluntar/ambasador în campania de fundraising Narada – Qualitance? Ce te-a motivat sau te-a inspirat sa faci asta?

Colaborarea cu echipa Narada m-a întors cumva în timp și recunosc că am intrat rapid in joc din două motive.

În primul rând, am apreciat foarte mult inițiativa sistemică. Mi-a dat încredere că putem să ajutăm rapid copii care nu merită să fie lăsați în urmă, pentru că sunt oameni în devenire. Că este irelevant că autoritățile sunt depășite, pentru că noi trebuie să facem ceva.

Apoi, am rezonat foarte mult cu copiii și profesorii din proiecte. După facultate, am predat patru ani, iar în primul meu job imediat după liceu am fost profesor suplinitor într-o comună din Buzău. E o perioadă care mi-a rămas foarte dragă. După 20 de ani, în vizită cu echipa Narada la Poienarii de Argeș, am realizat cât de deconectată am stat în bula mea. Pentru că am văzut cu ochii mei cât de mult nu s-au schimbat lucrurile pentru copiii și profesorii dintr-o comună. Tot nu au tehnologie, tot nu au cele absolut necesare și umane în orice școală. Unii copii n-au asta nici acasă.

Am înțeles că au de-a face cu prea multă adversitate și am simțit că trebuie să țin strâns cu echipa ca să creștem sprijinul. Am regăsit în colegii mei aceeași deschidere de a interveni, pentru că sunt oameni cărora le pasă de cei din jur, iar tehnologia și educația sunt lucruri care îi preocupă. O parte din colegii mei țin, de 8 ani de zile, cursuri de  software testing și software product design pentru masteranzii de la Facultatea de Cibernetică, Statistică și Informatică Economică (ASE). Altfel, exersăm foarte mult dinamică “test and learn” – experimentăm și învățăm permanent de la utilizatori, în colaborarea din proiecte, din avantajele tehnologiei și ne oferim unii altora tot ce aflăm într-un schimb permanent. Suntem conștienți de rolul învățării continue, cu atat mai mult de cel al învățării de început.

În plus, ne-am bucurat că putem să susținem și profesorii. Fiecare am avut profesori, care ne-au ajutat sa fim mai puternici pentru că ne-au văzut, ne-au învățat și ne-au încurajat să fim mai buni. Să îți arăți recunoștința pentru ce-ai învățat, ajutând un profesor să folosească un instrument nou pentru a-și face menirea, este o datorie morală și o investiție pe termen lung. Narada ne-a reamintit și ne-a ghidat acest gest.

Ce anume ti-ai dori sa schimbi legat de sistemul nostru de educație? /Dacă ar fi sa alegi 2 sau 3 lucruri pe care le-ai schimba în sistemul nostru de educație, ce ai alege?

Îmi doresc un sistem de educație care creează valoare și se concentrează pe relevanță, nu pe mimetism. Într-un model reconfigurat, aș vrea ca școala românească să se concentreze pe copil și să funcționeze cu empatie, curiozitate, experiență, creativitate, gândire critică și rezolvare. M-aș bucura ca politica să nu se amestece în structura sistemului, iar modul de operare sa fie axat pe competențe reale și performanță.

Din punctul meu de vedere, avem nevoie de lideri cu viziune care să avanseze programele și experiența școlară. Sunt multe lucruri inutil de complexe, însă nu putem simplifica prin a elimina arta și sportul, prin a ține educație non-formala la marginea orarului sau prin a scoate latina din școală – pentru că e la baza noastră. Ar trebui să ne dea de gândit că școala germană păstrează latina ca materie, dar nouă ni se pare irelevantă.

La fel de mult, îmi doresc tehnologie în școală, cât mai repede și cât mai bine. Nu cred ca ne mai permitem să pierdem atât de mult timp, iar scuza sistemului comunist, după 30 de ani, e superfluuă.

Educația nu este printre cele mai frecvente domenii în care donatorii și voluntarii aleg să se implice. Ce crezi ca i-ar ajuta pe oameni să se apropie mai mult de această cauză?

Mă gândesc că trăim în era recompenselor imediate, iar educația pare mai puțin “ofertantă” pentru că își arată roadele în timp. E cu atat mai important să investim. Din acest unghi, poate ar ajuta facilitarea interacțiunii directe cu copiii. Pentru că, de fiecare dată, copiii îți dau ocazia sa vezi cum visează ei lumea, cu ce curaj o descoperă și ce greu de oprit sunt din ceea ce-și propun. Este important ca oamenii sa vadă din ce în ce mai des acești copii, potențialul și rezultatele lor, dar și profesorii dedicați care le sunt alături. Cu cât oamenii aud și văd mai des ce lucruri minunate sunt în putința lor, cu atât își vor dori să se implice.

Cred că în jurul nostru sunt foarte multe focuri de stins. De multe ori oamenii nu știu pe care să-l stingă primul și rămân într-un buffer, amânând să ia o decizie. Cred că te implici mai ușor într-un proiect cu care poți să relaționezi pentru că se intersectează cumva cu povestea ta. Personal, resimt că, în avalanșa zilnică de informații pe care le primim, contează foarte multe cum adresezi povestea.

În același timp, cred că oamenilor le-ar folosi mai multe date spre înțelegere. Generația noastra are cel mai avansat acces la informații, iar datele sunt un argument puternic în a-i ajuta pe oameni să înțeleagă mai bine cât de departe putem ajunge prin acțiunea sau care este miza în lipsa ei.