Voluntarii naradieni sunt una dintre resursele noastre cele mai importante, fără care nu am reuși să facem tot ce ne-am propus pentru a adapta educația la nevoile secolului 21. Așadar, continuăm seria de interviuri naradiene cu unul dintre primii voluntari care s-au alăturat misiunii noastre.
Roxana este face parte din echipa noastră de voluntari încă de când proiectul începea să prindă contur, însă rolul ei în ultimele luni a fost cel de contribuitor în proiectul Teatrul – o formă de exprimare., din Baia Mare. Cei 300 de elevi ai Liceului Emil Racoviță din Baia Mare, implicați în trupa de teatru Masca care e coordonată de Tatiana Cauni, vor avea curând o sală nouă de repetiții finanțată de Cora Romania, cu ajutorul cărei își vor putea realiza piesele de teatru și spectacolele prin care au devenit un brand al orașului.
Salutare, Roxana! În loc de salut, spune-ne un lucru pe care ar trebui musai să îl știm despre tine, acum când te cunosc și cititorii noștri naradieni.
Că bucuria este cea mai mare sursă regenerabilă din Univers și, probabil, cea mai puțin folosită. Nu e despre mine, dar e despre mine.
Care e programul tău obișnuit într-o zi, și mai ales, care e momentul tău preferat în zi?
Îmi place să mă trezesc dimineața devreme, când totul încă doarme, ca să am timp pentru citit în liniște, pentru sport, pentru a face micul dejun pentru puștiul meu și cafeaua pentru soțul meu, pentru a mângâia motanul. După ce îl trezesc pe fiu-miu, nu mai sunt a mea: până la Victoriei sunt a lui, apoi a clienților mei, negustori, căci mă ocup de transport internațional de mărfuri și logistică. Sunt director de vânzări la o firmă înființată acum mai bine de 20 de ani, am colegi dintre cei mai profesioniști oameni pe care îi (mai) are România, iar ziua mea de lucru înseamnă multe emailuri, telefoane, delegații, întâlniri, psihoterapie pentru clienți și mult râs alături de colegi. Drumul dintre serviciu și casă este iarăși un timp al meu, cu muzică, emisiuni radio bune sau povești la telefon cu părinții și prietenii mei. Seara mai fac lecții cu băiatul meu, iar când „sunt scutită”, mă duc repede la sport sau citesc. Cina o luăm mereu împreună în familie și, mai mereu, vedem câte o comedie înainte de culcare sau le citesc eu „băieților” dintr-o carte faină.
Cărți citite sau audio?
Cărțile pe care le am acum începute sunt „Maria Tănase Omul Artista Legenda”, de Stejarel Olaru; „Corpul copilului ne vorbește”, de Willy Baral și „Mihai I al României. Regele și Tara”, de Ivor Porter. Mai am un teanc cumpărate și nedeschise. Ascult muzică, de multe genuri, de la jazz până la clasică, orice mă face să mă simt bine și îmi dă viață.
Ce crezi că n-ar trebui să lipsească dintr-o școală de secol 21?
Un director deștept și profesori CONȘTIENȚI!
Școala ar trebui să educe viitorul om sau viitorul profesionist? De ce?
Om, mereu Om. Omul va fi întotdeauna profesionist, prefesionistul nu știm dacă va fi întotdeauna Om.
De ce voluntariat la Narada pentru tine? Și mai exact, în ce au constat multele ore pe care le-ai investit în platformă?
În a vorbi cu profesorii inițiatori de proiecte, cu colegii voluntari, cu potențialii sponsori, în a face bugete, a scrie povesti.
Descrie experiența ta Narada într-un cuvânt.
Concret.
Știm că de curând ai manageriat în calitate de contribuitor un proiect naradian. Spune-ne, pe scurt, care e, concret, schimbarea în educație pe care își propune să o realizeze proiectul de care te-ai ocupat?
Este vorba despre finanțarea echipării unei săli de repetiții pentru Trupa Masca a Liceului din Baia Mare, trupă care formează tineri încrezători în propriile talente și capacități, comunicativi, empatici, mobilizați către lucrul în echipă, dăruire și reușită.
Cum a fost momentul când ați primit vestea finanțării proiectului vostru?
Deși eram siguri că vom reuși, am izbucnit într-un „YEEES!” de fericire că s-a întâmplat atât de repede!
Lasa un raspuns sau comentariu
Trebuie sa fii Intra in cont sau Inregistreaza cont nou pentru a posta un mesaj.