Numele meu este Elisabeta Păcuraru și sunt învățătoare la Școala Gimnazială Eșelnița, o școală din mediul rural. Lucrez în învățământ din 1997 și m-am ghidat mereu în activitatea mea la clasă după motto-ul ”Mâine vom încerca să fim și mai buni”. Sunt vicepreședinta unei asociații comunitare din 2005, prin intermediul căreia am reușit să atrag sponsorizări și să dezvolt proiecte educaționale și sociale cu copiii și tinerii din comunitatea noastră. Din martie 2019 sunt profesor Merito, distincție oferită de către Romanian Business Leaders cadrelor didactice care dezvoltă educație de calitate în România, iar vara aceasta am primit titlul de Învățătoarea Anului 2020 din partea trupei Zurli. În perioada 2010-2015 am lucrat ca formator pentru Agenția Națională pentru Programe Comunitare în Domeniul Educației și Formării Profesionale, în cadrul căreia am livrat cursuri pentru sute de cadre didactice și lucrători de tineret din România, dar și pentru voluntarii străini veniți la noi în țară, activitate care mi-a schimbat enorm de mult perspectiva asupra rolului educației și dascălului în viața unui copil.

De când am intrat în învățământ, am încercat să testez metode noi de lucru cu copiii și părinții, am investit în educația mea și m-am provocat zilnic la clasă. Dezvolt proiecte educaționale și le implementez împreună cu alte școli, urmărind mereu dezvoltarea unort abilități transversale copiilor, care să îi pregătească pentru societatea de mâine, pentru competiția cu copiii din mediul urban, le dezvolt valori în care să creadă (stima de sine și respectul pentru ceilalți, grija față de natură și animale, mila față de semenii mai puțin norocoși), insist pe activități care să îi provoace și să îi scoată din cadrul curriculei. Am înființat un Centru de Educație și Dezvoltare în Eșelnița, unde am desfășurat 2 ani de program remedial pentru elevii rămași în urma la învățătură și peste 10 ani de activități de voluntariat cu copiii. În perioada martie-mai, pe perioada școlii online, am dotat fiecare copil cu o tabletă în cadrul aplicațiilor Narada și cu resursele adunate din rândul prietenilor și i-am învățat pe copii și familiile acestora cum să folosească aplicația Zoom pentru a participa la lecții, cum să trimită fotografii și filmulețele cu experimentele practice ce le aveau ca temă.

Fac toate aceste lucruri pentru că eu consider că dascălul trebuie să fie cel care deschide ușile și oportunitățile atât pentru copii, cât și pentru comunitatea unde el trăiește. Cred cu tărie că ceea ce fac pentru elevii mei va ajuta pe viitor nu doar familiile acestora, ci întreaga comunitate. Cred în copii educați, cu șanse egale în societate, în copii care au nevoie de modele și de adulți competenți alături de ei și acest lucru mă motivează în tot ceea ce fac. Am văzut în jurul meu copii din medii dezavantajate, aproape pierduți, care atunci când au primit o mână întinsă au devenit adulți responsabili de care am fost și sunt foarte mândră.