Să înlocuim FURIA ROȘIE!

Povestea mea

Eu sunt Șerban Moldoveanu, am 59 de ani și de 12 ani m-am mutat in comuna Ciocanesti, langa Buftea. Brusc am decis atunci ca vreau natura si brazi si apa in viata mea, si le-am gasit aici. Am mai gasit ceva, dar in mine. Dorinta sa ajut si sa dau inapoi din binele primit. Simt ca sunt norocos si mai simt ca sunt copii extraordinari care au nevoie de cineva care sa ii slefuiasca diamantul din fiecare, pentru ca ei au aceasta piatra pretioasa in ei. Uneori lumea ii ajuta sa o descopere. Alteori nu.

Eu cred in comunitate, in spiritul ei. Si mai cred in educatie. Nu am multe resurse, dar cele pe care le-am avut, le-am pus in slujba crearii unor programe la care tin foarte mult: la mutarea mea in Ciocanesti am pus bazele Asociatiei pentru Educatie,Antreprenoriat si Leadership, prin care am creat Clubul Tinerilor de Succes din Ciocanesti, Scoala de Vara Comunitara (care are loc in curtea mea), si Satul Educatiei Non-Formale. Acesta este cel mai complex, frumos, dar si cel greu proiect. In urma cu 5 ani Dumnezeu m-a ajutat sa cumpar pentru copii un teren la Bran-Brasov unde copii prin efortul lor au ridicat prima cabana din ceea ce va fi Tabara Visurilor lor, un Sat al Educatiei Nonformale.

Sa simplificam, insa. Lasand proiectele deoparte, resursele sunt necesare si s-au indreptat de-a lungul vremii pentru a face copii sa invete, sa zambeasca, sa fie responsabili si sa formeze comunitati puternice, cu valori pentru secolul 21. Spuneam ca povestea mea este despre drumuri…ei bine, ApEAL a facut si face multe calatorii, prin care vreau sa expun copii la experiente diferite, frumoase si inspirationale. Vreau sa le arat lumea. Calatorim spre munte, sau Delta, sau la diferite muzee si expozitii, oriunde se pot bucura de frumos si educatie, si in egala masura de responsabilitate. Iesind din mediul lor de acasa, sunt expusi unor situatii in care trebuie sa “creasca”, sa invete sa lucreze in echipa, sa isi dezvolte inteligenta emotionala si disciplina si sa creeze la randul lor comunitati. Cel putin la fel de important, calatoriile noastre le dau ocazia sa rada, sa simta conexiune, sa se bucure de natura si de stiinta, si sa fie aproape de oameni care le pot slefui sufletele si mintile.

Si ca sa putem face asta in continuare, am mare nevoie de ajutorul vostru.

De ce să mă susții?

Pentru ca prin explorare invatam si crestem. Pentru ca sigur ne aducem multi aminte fiorul de anticipare si bucurie pe care il simteam la gandul unei tabere sau a unei excursii. Pentru ca multi dintre acesti copii au foarte putine sanse sa ajunga in locurile speciale in care incercam sa ajungem. Va rog sa nu treceti cu usurinta peste aceasta propozitie. Un lucru absolut normal pentru multi dintre noi (o vizita la un muzeu, sau la munte) este o expeditie adevarata pentru ei, si ceva cu adevarat special. Si pentru ca, de multe ori, acesti copii lupta si se straduiesc mult sa rasplateasca ce au primit, si cand o vor face, locul in care traim toti va fi unul mai bun, pentru ca o vor face in aceasta tara.

Povestea elevilor mei

Asa cum spuneam, copiii nu sunt elevii mei. Dar sunt mai mult decat atat, sunt micii mei prieteni, si invat de la ei, asa cum si ei invata de la mine. In acest moment, ApEAL deserveste 5 comunitati, rurale defavorizate (Ciocanesti, Decindea, Urziceanca, Cretu, Vizuresti) iar numarul copiilor care pot avea acces la programele noastre este de peste 500. Familiile lor au rareori posibilitatile financiare care sa le permita accesul la calatorii, si tabere, de aceea activitatea Asociatiei este esentiala. Din nefericire multi sunt din familii monoparentale (abandon parental ridicat in zonă) sau familii in care veniturile sunt ocazionale (in localitatile amintite nu exista societati comerciale semnificative, multi lucreaza cu ziua sau fac navete de câte 2ore/sens).

Rezultate urmărite

In centrul acestor demersuri a stat Furia Rosie, o masina Ford Transit roșie pe care am donat-o la infiintarea ApEAL, si care ne-a servit cu bune, rele si multe peripetii timp de 12 ani. Ea a ajuns la varsta de 25 de ani si a decis - unilateral - ca merita o pensionare. Prin urmare, trebuie inlocuita. Obiectivul este tot o masina second- hand, dar in stare de functionare si sigura, ceea ce FURIA nu mai era de multa vreme. (*Furia* este alintul copiilor dat Fordului, deoarece motorul vechi si uzat abia mai putea urni masina) Nu putine au fost ocaziile in care masina a cedat, pur si simplu, si copiii impreuna cu mine a trebuit sa facem ce stiam pentru a o pune la propriu pe roti (de la reparerea usii laterale care tot cadea, la vopsire si intretinere). In mod ideal, o masina de 12+1 sau chiar 16+1 locuri este ceea ce cautam, aceasta capacitate fiind mai potrivita pentru numarul copiilor implicati.

Drumul meu spre reușită

Noua FURIE ne va ajuta enorm sa reluam taberele, si excursiile, si sa redam copiilor bucuria calatoriilor, explorarii lumii de dincolo de santul satului. Spiritul acestora reiese din interviul de mai jos, si din imagini, dar ce se vede este doar o mica parte din ce se simte. Pentru toate initiativele numite mai sus, avem mare nevoie de transport, cat mai incapator si cum spuneam, cat mai sigur.

Promisiunea mea

Voi urmari dezvoltarea acestor copii-prieteni, cu care imi face mare placere sa imi petrec timpul. Fie ca ma considera indrumator, prieten sau mentor eu vreau sa fiu pentru ei, aici, in continuare. Vreau sa ajut comunitatea in care traiesc, si vreau sa ii ajut pe cei mici sa vada viata. Si pentru asta avem nevoie de o noua “FURIE”, una care sa nu piarda parti pe drum, si care sa ne duca si sa ne aduca in siguranta.

Acest proiect a fost inițiat acest proiect în urmă cu 2 years, în data de 2 March 2021, de către Moldoveanu Serban, Profesor liceu la Ciocanesti din Ciocanesti, ilfov

Bugetul proiectului

Lucruri de care avem nevoie			Cost unitar	Cantitate	TOTAL
Mercedes-Benz Sprinter 313CDI			44500 lei	1	44500 lei

Necesar achiziții	44,500 lei	Total cost proiect	50,785 lei
Comisioane Financiare			1,335 lei
Costuri Administrative			500 lei
Costuri Neprevăzute			4,450 lei

Susține acest proiect printr-o donație