Lumina mi-a apărut în ochi prin ocheanul condeiului din mâna tatălui meu, învățător, și a păpușii cu ochii de nasturi pe care o mânuia cu strășnicie mama, educatoare. Întreaga mea copilărie s-a aflat sub semnul vocației de dascăl. Am îmbrățișat această profesie din lumina pe care am primit-o în suflet și minte de la ai mei, pășind cu emoție și stăruință pe drumul ȘCOLII. Cariera mi-a început-o sub semnul adolescenților-marinari care cereau îndrumare pe valurile înspumate, dar ademenitoare ale vieții, ca, mai apoi, viață să mă proiecteze în spațiul fermecător al gimnaziului, în care poveștile copilăriei miros încă a mentă și portocală. Din 2007 sunt profesor de limba și literatura română la gimnaziu, iar din 2016, profesor-titular la Școala Gimnazială Nr.10 Bacău. Încă din prima zi de dascăl, aflată sub semnul unor emoții covârșitoare, mi-am propus ca îndrumarea mea să se afle sub semnul blândeții, asemeni Marelui Humulesțean care ne îndemna ca educația celor mici să fie făcută cu ,,duhul blândeții.” De atunci, preocuparea mea a avut în permanență două coordonate, cea a instruirii elevilor, a formării lor din punct de vedere intelectual, dar și a dezvoltării la ei de competențe relaționale, de empatie, prin desfășurarea de proiecte extracurriculare care să le proiecteze imaginea individului integrat în societatea de mâine. De asemenea, o bună parte a proiectelor pe cate le-am derulat au avut ca mobil dorința de dezvoltatea a bazei materiale a școlii, tocmai pentru a veni în sprijinul elevilor, pentru a le oferi cadrul ergonomic în care să se poată dezvolta armonios.