- Salutare, Raluca! În loc de salut, spune-ne un lucru pe care ar trebui musai să îl știm despre tine acum când te cunosc și cititorii noștri naradieni.
Îmi place la nebunie să învăț lucruri noi despre subiecte care mă pasionează, cu atât mai mult de la oameni care mă inspiră, ca apoi să dau mai departe. Bunăăă! (nu mă puteam abține de la salut).
- Care e programul tău obișnuit într-o zi, și mai ales, care e momentul tău preferat în zi? (povestește despre meseria ta, cu ce te ocupi și unde ești de găsit).
Mă trezesc după vreo 5 snooze-uri ale alarmei de la telefon și sunt departe de a fi un model de eficiență. Asta pentru că dimineața mă ajută să reflectez la tot felul de întâmplări, obiective personale sau profesionale. Așa îmi vin și cele mai creative și optimiste soluții. În ultima vreme, prin prisma rolului pe care îl fac, intru și în conferințe de acasă și asta mă ajută să evit traficul de la orele de vârf din București.
Lucrez la una din multinaționalele din Aviației și sunt responsabilă de programe strategice pentru o organizație de peste 3000 de angajați ce se află în majoritatea țărilor cuprinse între Oceanul Atlantic și Oceanul Pacific. Aceste programe vizează atât îmbunătățirea experienței angajatului în companie, cât și îmbunătățirea experienței clientului în urma interacțiunii cu acești angajați. La birou, momentele mele preferate din zi sunt acelea în care schimb idei cu colegii mei ‚de peste tot’ și conturăm următoarele schimbări (ex conferința de la 7:30 cu C. din Singapore, prânzul cu M. în București sau conferința cu P. din Turcia pe amiază) ; mixul de viziune, autenticitate, entuziasm ți colaborare îmi dau o energie extraordinară, de fiecare dată!
Dincolo de profesie, momentele preferate variază de la ora de tenis (sau mișcare în general), la întâlnirea cu oameni dragi la o cină faină și un pahar de vorbă… și încă unul cu vin!
- Cărți citite sau audio? (povestește despre cum îți place să te educi, eventual și cu exemplu de ultima ta carte citită).
Trebuie să spun că am descoperit cititul foarte târziu! Mă stresa atât de mult în scoală ideea de a reține comentarii, încât cred că am respins literatura cu totul și am mers mult pe partea logică. Așa că am început să prind gustul cititului odată cu apariția Kindle, ca apoi sa realizez cât de tare îmi place să simt în mână cartea pe care o citesc. Odată ce am început să îmi descopăr gusturile, curiozitatea mea a crescut așa de tare, încât am ajuns să citesc cărți în paralel. Acum, spre exemplu, citesc din trei cărți (evident, nu foarte eficient, dar extrem de satisfăcător).
Dincolo de citit, ascult și cărți audio, dar mai putin; privesc TedTalks, citesc articole pe Internet, mă mai uit la documentare (nu prea mă uit la TV, recunosc). Oamenii pe care îi întâlnesc și poveștile lor reprezintă o inepuizabilă sursă de educație, precum și propriile mele experiențe la care tind să reflectez un pic cam mult.
Printre cărțile pe care le citesc/ascult acum se afla „Doughnut Economics: Seven Ways to Think Like a 21st-Century Economist” . Cartea este scrisă de Kate Raworth, economist și profesor la universitățile Oxford și Cambridge ce iși propune să arate lumii de ce modelul economic actual este greșit și ce ar avea mai mult sens. Pe scurt, ea demonstrează de ce focusul pe PIB la nivel mondial este extrem de nociv și propune un model economic care, pe de o parte, să asigure nivelul minim de trai al fiecărui om, iar pe cealaltă parte să protejeze mediul înconjurător și resursele naturale care nu sunt infinite. Este o carte ce face lumină în increngătura globală în care existăm cu toții și oferă perspective noi ce au în centru bunăstarea fiecăruia dintre noi. O recomand cu căldura sau măcar Ted Talk-ul de 15 minute.
- Ce crezi că n-ar trebui să lipsească dintr-o școală de secol 21?
Wow, de unde să încep?! Poate că aș reuși să sumarizez prin a spune „omul, în complexitatea lui, și mediul inconjurător”. Asta include orice de la înțelegerea naturii umane, spiritualitate, mediul fizic, conexiunile interumane, impactul omului în societate, valori, comunicare … mă tem că lista poate continua. Măcar de ar reuși școala de azi să adreseze o parte din reperele pe care le vedem la Narada și deja am fi într-un loc mai bun!
- Școala ar trebui să educe viitorul om sau viitorul profesionist? De ce?
Viitorul om! Aș îndrăzni să spun că ar trebui să educe omul care va face viitorul mai bun pentu toți!
De ce? Pentru că omul de până acum a ajuns să creeze o lume aparent mai benefică pentru noi, dar care a ajuns pe o pantă distructivă: vezi ce se întâmplă în primul rând cu planeta, apoi conflictele politice etc.
Apoi, am creat un mediu în permanentă schimbare și, pe cât ne provoacă pe noi de mult (mental, sufletește), pe atât este de dificil de prezis. Asta înseamnă că șansele ca o profesie existentă astăzi să mai existe peste 10 ani sunt foarte mici! Pot spune asta cu atât mai mult cu cât lucrez în mediul IT și percep în mod direct robotizarea/tehnologizarea ce vor avea un impact mare asupra locurilor de muncă. Spre exemplu, eu mi-am creat singură ultimele două roluri profesionale. Asta înseamnă că nimeni nu ar fi putut să se pregătească pentru aceste roluri specifice acum 5 ani pentru că nu existau!
Provocările prezentului și ale viitorului ne arată că avem nevoie de oameni care să cuprindă complexitatea în care activăm și să rezolve probleme cu care nu am mai fost confruntați până acum (ex cum ne asigurăm hrana dintr-un ocean plin de plastic? cum asigurăm venituri și relevanța muncitorului înlocuit de o mașinărie? cum gestionezi o epidemie într-un context global? )
- De ce voluntariat la Narada pentru tine, mai ales că ești unul dintre cei mai vechi membri ai comunității?
În primul rând, pentru că este despre educație! Mai în glumă sau mai în serios, apropiații mi-au spus, pe rând, fie că arăt ca o profesoara, fie ca mă port ca o profesoară sau că probabil am fost profesor, într-o viață anterioară.???? Eu cred cu tărie că Cel de Sus mi-a dat șansa extraordinară de a mă naște într-o familie inclinată către educație și mi-a pus în față educatori buni, astfel că am avut șansa să progresez în viață! Și cred că asta e singura diferență între mine și omul care cerșește în față la metrou sau la semafor.
Apoi, de ce Narada? Pentru viziune, pentru leadership, pentru pasiune, pentru oamenii de o calitate extraordinară pe care îi atrage printre voluntari, profesori și elevi, pentru că mă face să cred că pot contribui măcar puțin la o schimbare în bine. Narada pentru că, indiferent de câtă presiune ar putea pune suplimentar pe mine o acțiune de voluntariat, atunci când mă regăsesc cu naradienii, știu pentru ce!
- Descrie experiența ta Narada într-un cuvânt.
Excelentă!
Lasa un raspuns sau comentariu
Trebuie sa fii Intra in cont sau Inregistreaza cont nou pentru a posta un mesaj.