Traumatizat de sinuciderea fratelui său, Mihai a învățat singur limba engleză și programarea și azi e unul dintre cei mai buni elevi din clasa lui

„Sunt foarte, foarte mândră de el. Îmi pare rău că nu pot să fac mai multe pentru el”, povestea mama lui Mihai, unul dintre elevii excepționali ai Liceului Simion Stolnicu, din Comarnic.

Mihai este copilul care a trecut prin traume de neimaginat, traume care nu l-au doborât, ci l-au întărit și l-au făcut să-și dorească să fie mai bun.

Și-a văzut fratele în cosciug, a trăit pe pielea lui neputința mamei în fața problemelor vieții, a locuit într-un cămin de nefamiliști și a avut zile în care masa poate era goală. Cu toate acestea, Dumnezeu i-a dat o mamă dispusă să facă orice pentru el, să se sacrifice la sânge ca să-l ajute să aibă un viitor. Mihai a răsplătit-o și a devenit pe zi ce trece mai bun, a învățat singur să programeze, a învățat singur limba engleză și azi este unul dintre cei mai buni elevi din clasa lui, visând la o carieră în IT.

O durere transformată în putere

„Acum 7 ani mi-a murit un băiat. Cristi era numele lui și avea 16 ani. S-a spânzurat”, mărturisește cu o durere ce-i arde gura, Corina Burețea, mama lui Mihai.

O vorbă din bătrâni spune că „la omul sărac nici boii nu trag”, ca să nu mai vorbim de durerile și suferințele ce se țin scai de capul unora dintre noi.

Era o copilă când s-a căsătorit cu tatăl copiilor ei, mai mult din dorința de a scăpa de acasă. Avea la rândul ei o mamă abuzivă și un tată care se lăsase pradă băuturii, ca refugiu la viața pe care trebuia să o suporte. Corina a trăit numai în certuri, bătăi, jigniri și alte forme de abuz, așa că atunci când a întâlnit un băiat care părea că-i va schimba viața, s-a măritat fără să clipească. „Nu trebuia să ne luăm de la bun început, că nu ne potriveam deloc”. Au făcut un copil, pe Cristi, iar când era din nou însărcinată cu Mihai, s-a despărțit de soțul ei. Mama ei nici nu a vrut să o vadă, a bălăcărit-o în fel și chip că și-a lăsat bărbatul și a lăsat-o să stea într-un cămin de nefamiliști, în cele mai rele condiții de trai, fără să fie mișcată de faptul că purta în pântece un copil, chiar pe nepotul ei.

Un judecător, văzând cum trăiește, a dat custodia copilului mai mare tatălui și parcă toată lumea s-a întors împotriva Corinei.

Ea s-a luptat cu toți și toate, nu s-a lăsat învinsă și a încercat să înceapă o nouă viață alături de Mihai, chiar dacă sufletul îi sângera că nu era lăsată să-și vadă fiul mai mare.

Acesta din urmă a crescut în casa bunicilor paterni, iar când bunica s-a prăpădit, s-a spânzurat. Avea numai 16 ani. Mihai avea 8 și un suflet atât de crud încât ușor putea fi sfâșiat de suferință.

Mihai, copilul exemplu

Cu o asemenea traumă, Mihai putea să alunece ușor pe o pantă fără întoarcere, însă a ales să ia exemplul bun de la fratele său. De atunci nu și-a dorit decât să fie ca el, atunci când trăia: un copil cuminte, care învață excepțional. „La înmormântare colegii i-au adus coronița pentru că urma să ia premiul I”.

Chiar dacă greutățile nu s-au oprit aici, Mihai nu s-a lăsat. „A crescut aproape singur. Când era foarte mic, îl lăsam în grija unei prietene de familie ca eu să pot merge la serviciu. Târziu am aflat că era bătut, că nu-i dădea să mănânce și că se purta urât cu el. De la 7 ani l-am lăsat singur în casă. El știe cum și-a făcut temele, cum își încălzea mâncare și cum se descurca. Eu plecam la serviciu dimineața și veneam seara”. 

A fost o perioadă în care Mihai a fost la psiholog pentru a învăța să-și gestioneze traumele, iar asta pare că l-a ajutat. Singur, așa cum a crescut, a și învățat și a încercat să devină din ce în ce mai bun.

„Mă uimește cu câte știe și ce face. A învățat limba engleză singur, de pe internet, la fel cum a învățat să programeze. De Crăciun am făcut rată în bancă și i-am luat un laptop performant. După ce plătesc ratele, nu prea ne mai rămân bani de mâncare, sunt zile în care poate nu am ce pune pe masă, dar mergem înainte. Vreau să-l văd realizat, să reușească în IT, cum își dorește el. Îmi pare rău că nu pot să fac mai multe pentru el, să-l dau la pregătire la matematică că fără matematică nu poate să meargă mai departe”.

Tatăl lui Mihai, spune mama sa, nu se interesează de el, la fel ca și celelalte rude. Sunt doar ei doi pe lume, Corina și Mihai, se sprijină unul pe altul, se mângâie și se îmbărbătează atunci când le e greu și se încurajează să treacă peste toate obstacolele.