Un fost elev din Rast, jud. Dolj a investit peste 10 mii de euro în școala în care a învățat, ca urmare a alertei distribuită de Narada

Marin Vasilescu este un fost elev al Școlii Gimnaziale din Rast, Dolj care, vara trecută, a finanțat o lucrare de peste 10 mii de euro ce a presupus schimbarea instalației electrice a școlii sale. A văzut o postare a Narada distribuită de o învățătoare a școlii pe Facebook, a aflat care este natura urgenței și în câteva zile s-a apucat de treabă. Personal, pe lângă faptul că a finanțat întreaga lucrare, a angajat echipa de muncitori și a verificat ca lucrările să se desfășoare conform planului. Astăzi oamenii din sat îl roagă să le fie primar. A refuzat politicos pentru că primăria și clasa politică nu i se potrivesc. Însă își dorește ca într-o bună zi să se întoarcă acasă, la mama sa, împreună cu familia pe care și-a construit-o în Belgia și care azi e formată dintr-o soție româncă și doi copii, mândri și ei de originile lor.

O viață printre străini

Marin Vasilescu are azi 52 de ani și este un prosper om de afaceri în Belgia. S-a născut și a copilărit la Rast, o comună micuță din județul Dolj, într-o comunitate de oameni modești, dar muncitori și cu frica lui Dumnezeu. A fost la școala din sat până în clasa a VII-a, când, printr-o conjunctură, spune el, „a emigrat” la Craiova, unde și-a terminat studiile.

Avea 28 de ani când a decis că oriunde altundeva în lumea asta îi va fi mai bine decât în România și a ales să emigreze, de data aceasta în adevăratul sens al cuvântului, așa că a plecat în Germania. Era anul 1998, România nu era în Uniunea Europeană și cu astfel, cu greu a făcut rost de o viză de muncă, despre care mult mai târziu a aflat că era falsă. Însă „aveam nu aveam față de est european și astfel am trecut granița fără probleme”. După doi ani în care a încercat să intre în legalitate și nu a reușit, s-a mutat în Belgia.

Aici a luat-o de la zero cu munca grea pe șantier. A făcut ani de zile munca de jos, lucrând „cu cârca”, cum e vorba românească în domeniul construcțiilor și al instalațiilor.

După 14 ani în care a muncit pentru alții, și-a luat inima în dinți și a încercat marea cu degetul, mai exact domeniul antreprenorial.

S-a dus la bancă să ceară o linie de credit și șocul cel mai mare l-a avut când i s-a aprobat o sumă mai mare decât cea pe care a cerut-o inițial. Sunt nouă ani de când a început să fie propriul lui patron, să muncească pentru el, să adune experiență și bani. Azi e un om de succes, cu afaceri profitabile, cu o familie frumoasă și cu visuri împlinite. Mai are însă o mare dorință, aceea de a se întoarce cândva acasă, în România, în Oltenia lui dragă.

„O inteligență scăzută nu servește la nimic”

Vara trecută, urmărind rețelele sociale, a văzut o postare a unei învățătoare de la școala din Rast. Această școală de la țară reprezenta un pericol iminent pentru elevi deoarece instalația electrică data de prin 1960, de când s-a construit clădirea. Era atât de veche încât oricând s-ar fi putut produce o tragedie. Directoarea școlii a înscris o alertă pe #HartaEdu, prin care solicita ajutorul pentru schimbarea instalației electrice, justificând urgența tocmai prin natura problemei de infrastructură. Cadrele didactice au distribuit postarea Narada și astfel a ajuns să fie văzută de Marin Vasilescu.

„A fost o chestiune de impuls”, povestește azi fostul elev al școlii din Rast. Realizând cât de importantă este înlocuirea instalației electrice și care ar fi consecințele dacă nimeni nu se implică, a pus mâna pe telefon, l-a sunat pe primarul din localitate, apoi pe directoarea școlii și a întrebat ce demersuri s-au făcut până în acel moment. A contactat apoi o echipă de electricieni, a trimis materiale din Belgia, a plătit întreaga lucrare și într-un timp record, instalația a fost schimbată cu câteva zile înainte de începerea noului an școlar. 

L-am întrebat pe Marin Vasilescu ce a însemnat această donație și ne-a răspuns că suma este irelevantă, atâta vreme cât „a aduce un copil nepregătit să lucreze în industrie, nu e o opțiune pentru un antreprenor. O inteligență scăzută nu ne folosește la nimic și de aceea trebuie să ne implicăm în educație”. Am aflat totuși că donația a depășit 10 mii de euro, bani cu care s-au plătit toate lucrările necesare ca școala să aibă o instalație electrică nouă, verificată și conformă cu necesitățile elevilor și cadrelor didactice. 

Marin Vasilescu nu se oprește aici. Făcând parte din comunitatea Repatriot, azi încearcă să-și convingă colegii să doneze pentru învățământul din România și următoarea sa dorință este să renoveze băile elevilor de la școala din Rast, care azi sunt într-o stare avansată de degradare. 

L-am întrebat ce au spus oamenii din Rast când au aflat de fapta lui. „La început a fost o confuzie. Mulți credeau că lucrările s-au realizat cu banii primăriei însă, după ce au aflat, unii dintre ei au venit să-mi pupe mâna și să mă roage să vin primar în comună”. Implicarea politică și primăria ies din calculele lui Marin Vasilescu. Își dorește însă să se întoarcă acasă, mai ales că la Rast trăiește azi mama sa.

„Ar trebui să se schimbe multe în România pentru că majoritatea dintre noi, românii din diaspora ne dorim să ne întoarcem acasă. Românii din diaspora sunt printre cei mai mari investitori din țară pentru că toți avem sentimentul că trebuie să facem ceva. Sunt multe care ar trebui rezolvate, de la sistemul bancar și până la simplificarea procesului de aderare la fondurile europene”.

L-am întrebat de ce face asta? De ce investește în educația din România? Răspunsul a fost următorul: „Să-ți iubești familia e cel mai natural lucru. Dar națiunea e familia ta mai mare. Niciodată nu mi-a fost rușine că sunt român și că sunt oltean.”