„Copiii aceștia nu trebuie loviți mai mult decât au fost de soartă”. Povestea unei echipe de profesori ce luptă pentru șanse egale în educație

Despre ce înseamnă șanse egale în educație pentru toți copii, s-ar putea petrece zile întregi de dezbateri. Faptul că învățământul e gratuit în România, teoretic crează șanse egale pentru toată lumea. Însă, cum putem pune semnul egalității între un liceu ai cărui elevi sunt preponderent navetiști, unde problemele de infrastructură și lipsa tehnologiei sunt subiecte aduse zilnic pe tapet și unde lipsa oportunităților este acută din cauza așezări geografice cu un liceu în care învață copii născuți și crescuți în capitală, de exemplu, cu părinți ce înțeleg importanța educației și investesc preponderent pentru cultivarea ei, cu elevi ce folosesc poate inteligența artificială în învățare poate sau profesori ce au deschidere la o mulțime de oportunități?

Această diferență, această prăpastie ce se naște între copiii cu resurse față de cei fără resurse în educație este tocmai subiectul ce a făcut să ne situăm la coada clasamentului european atunci când vine vorba de echitație în educație.

Ce ne salvează este probabil pasiunea unor oameni ce compun sistemul și, mai mult decât atât, dedicarea lor adusă la rang de încăpățânare pentru reușita copiilor.

Un exemplu minunat este chiar cel de la Liceul Tehnologic „Căpitan Nicolae Pleșoianu” din Râmnicu Vâlcea. Aici este exemplu perfect de loc în care lipsesc resursele, uneori cu desăvârșire, dar unde oamenii fac tot ce le stă în putință pentru evoluție.

Lumina stinsă aprinde dorințe și mai mari de reușită 

Chiar în centrul orașului, cumva la braț cu marile licee din Râmnicu Vâlcea, se înalță falnic acest liceu tehnologic, pe vremuri numit școală profesională. În vreme ce celelalte licee se mândresc cu medii foarte bune la BAC, la „Căpitan Nicolae Pleșoianu” reușitele se măsoară altfel: câți copii au reușit să se înscrie la BAC, ce premii au obținut în învățământul profesional, dar mai ales ce profesioniști dă mai departe țării, chiar dacă nu în funcții de directori, ci de specialiști atât de căutați în domenii tehnice.

70% dintre elevi provin de la țară și vreo 50 dintre ei stau o săptămână întreagă despărțiți de familii, dormind în internat și visând la mâncarea bună pe care mamele lor o pregătesc acasă. Știu că asta e singura lor șansă: să meargă la școală, să învețe o meserie, să ajungă „oameni”. Și cei mai mulți dintre ei o fac cu brio.

Nu se împiedică de lucruri mărunte precum naveta, faptul că sunt departe de familie, că învață într-o școală ce abia își plătește facturile la energie sau că, de cele mai multe ori, nici becuri în clase nu au. Ce-i ține, ce-i determină, îi înspiră este tocmai echipa de profesori.

„Noi am învățat să lucrăm ca o echipă, se ne ajutăm unii pe alții, să ne inspirăm unii pe alții, să face toate eforturile pentru acești copii. Ei nu trebuie loviți mai mult decât a făcut-o soarta. Trebuie sprijiniți, înțeleși, susținuți. Iar la fina, rezultatele se văd”. Acestea sunt cuvintele Nicoletei Bitică, directoarea școlii.

Cum aprinde lumina o ingineră ce a renunțat la carieră de dragul copiilor?

Nicoleta Bitică vine din Vatra Dornei, a făcut facultatea la Cluj Napoca și acolo s-a îndrăgostit de un inginer ce urma să se întoarcă în Râmnicu Vâlcea. Soarta a decis să vină după el și, deși a fost prima generație de după revoluție, fără repartiție în domeniul ingineriei, a ales să se îndrepte către o mai veche pasiune: copiii. Așa a ajuns să predea mecanică în școală. Azi nu se gândește cum ar fi fost dacă nu s-ar fi abătut de la drumul ei, dacă ar fi insistat să rămână ingineră și ce carieră de succes ar fi putut avea. Pentru ea, sensul pe care îl capătă viața făcând ceva pentru copii, pentru comunitate, e neprețuit.

La liceul tehnologic a avut multe bătălii de dus și de vreo 9 ani le duce din postura de director. Scrie programe, caută finanțări, face contracte cu agenții economici, a reușit să obțină calificare în învățământul dual ceea ce le asigură elevilor o bursă, de anul acesta a reușit semnarea unui contract tripartit cu firmele și primăria, astfel încât elevii să aibă internat și cantină gratuit, a dus elevii în practică în Anglia, Portugalia, le-a deschis orizonturile, le-a arătat ce e mai departe de satul lor și chiar de Râmnicu Vâlcea. Și, poate ceea ce e cel mai important: a făcut echipă. Echipa aceasta e compusă din profesori după chipul și asemănarea ei, unul mai devotat și mai implicat ca altul.

„Gândiți-vă că noi luăm acești copii în clasa a IX-a la un nivel foarte scăzut, cu note de 2 și 3 la evaluarea națională. Unii dintre ei ajung la BAC și, cum trei ani, din șase înscriși, 4 au promovat. Anul trecut și anul acesta nu avem clasă a de XII-a la liceu, însă în învățământul profesional avem rezultate excelente. Copiii noștri iau numai locurile fruntașe la olimpiadele pe meserii și ajung mai departe profesioniști foarte buni”, povestește directoarea. 

Liceul mai are două structuri: una de grădiniță și una de învățământ primar și gimnazial. Acolo sunt alte probleme și anume rezultatele slabe la evaluarea națională. „Avem o populație preponderent romă și rezultatele nu sunt cele mai bune. Nu e vina copiilor, nici a adulților, probabil a societății. Cei care nu abandonează școala, nu primesc susținere din familie și nici nu ar avea cum”.

Cu toate acestea, clădirea istorică în care funcționează liceul se ține mândră pe bulevardul central din Râmnicu Vâlcea. Directoarea știe și chiar poate să facă și mai mult pentru elevi, astfel încât rezultatele să se îmbunătățească. Dar cum să faci asta pe întuneric, pe bâlbțite? Literalmente, sunt probleme cu rețeaua electrică și cu corpurile de iluminat.

Oricât de mult și-ar dori elevii și profesorii să facă treabă, e nevoie de investiții, iar bani nu mai sunt la primărie și nici în alte surse. Profesorii au căutat singuri finanțare, au reușit să doteze niște laboratoare cu banii sponsorilor, dar nu le-a mai rămas pentru rețeaua electrică. Clădirile sunt vechi, de peste 100 de ani, nu sunt bine izolate, astfel încât, facturile la energie sunt mari. Cu aceste aspecte pe ordinea de zi a mai rămas o singură soluție: înscrierea unei alerte pe HartaEdu și pentru atragerea în campania de eficientizarea energetică.

Împreună cu ROMGAZ, Ne-am îndreptat atenția către această școală pentru că, pe lângă investiția pe care o putem face, ducem mai departe un întreg program de învățare: elevii au instrumentele și capacitatea de a duce mai departe în comunitate ideile legate de eficientizarea electrică, se pot implica și pot produce transformarea de care întregul sistem are nevoie. 

În plus, cu facturi mai mici la energie, vor rămâne mai mulți bani de investit în actul educațional, asta dincolo de faptul că vor avea un lucru de bază: lumină. Curentul din bec și de la priză atrage după sine folosirea tehnologiei moderne în educație, iar educația atrage evoluție. Evoluția întregii societăți. 

Și ca să ne întoarcem de la discuția de la care am plecat, evoluția societății prin educație are capacitatea de a reduce drastic prăpastia dintre elevii cu resurse și cei fără resurse.