Andreea este elevă în clasa a XII-a la Liceul Tehnologic Petru Poni din Roman. Are note numai de 9 și 10 și visează că într-o bună zi va ajunge contabilă. Știe că are nevoie de o meserie pentru a răzbi în viață, pentru a-și construi un viitor. Pentru că de acasă, nu primește nicio moștenire. Nici materială, dar mai ales nu este nimeni care să o îndrume din punct de vedere emoțional, să-i arate drumul pe care e bine să meargă sau să o aline atunci când îi este mai greu. S-a obișnuit cu singurătatea și cu lipsa de afecțiune, dar știe că nu se va obișnui niciodată cu condiția.

Mama ei a murit în urmă cu ceva ani, iar tatăl este în închisoare. Ultimii doi ani, liceul i-a oferit cazare în cămin și masă gratuit, o atenție și o grijă ce i-a lipsit foarte mult în familie. Sufletul însă i-a rămas acasă, la cei doi frați mai mici, pentru care ar vrea să facă ceva mai mult, să își asume ea rolul protector și să aibă grijă de ei. Deocamdată nu poate și sunt în grija unei bunici, însă știe că din primul salariu de contabilă le va cumpăra ceva de care să se bucure.

Andreea este doar unul dintre cei peste 800 de elevi ai Liceului tehnologic Petru Poni, pentru care școala încearcă să găsească toate soluțiile astfel încât să le ofere toate instrumentele necesare pentru a avea curajul să viseze mare. Iată și motivul pentru care participă în campania „Împreună pentru școala noastră”, în încercarea de a strânge bani ca să înlocuiască rețeaua electrică și corpurile de iluminat, foarte vechi și incapabile să susțină noua tehnologie.

Liceul a câștigat proiectul PNRR și urmează ca toate clasele să fie modernizate, să aibă mobilier nou și să fie dotate cu tehnologie. Însă, dacă elevii și profesorii nu fac nimic până atunci, toată tehnologia va rămâne, așa cum se întâmplă adesea în România, în cutii.

Împreună, vor reuși

Ne-am reîntors după mult timp la liceul tehnologic Petru Poni și de fiecare dată e o bucurie să vedem dorința de dezvoltare și evoluție.

Copiii de aici provin în special de la țară, din familii greu încercate, fac naveta sau stau în internat. Toți visează să ajungă oameni cu meserie, așa cum poate sunt tații lor sau cum au văzut prin vecini. Unii vor deveni mecanici, alții tehnicieni, unii economiști și alții vor alege din multitudinea de meserii. Profesorii îi susțin și de multe ori se poartă cu ei ca cu proprii copii.

În urmă cu doi ani, una dintre primele alerte rezolvate pe HartaEdu era dotarea laboratorului de mecanică care arăta ca o piesă de muzeu. Atunci l-am cunoscut pe Alexandru, elev în clasa a XII-a, cel mai bun din clasa lui. Alexandru avea o situație grea acasă, însă știa că trebuie să învețe. Azi e unul dintre cei mai buni angajați ai companiei la care lucrează și tot timpul se mândrește că vine de la Petru Poni. Asemenea lui au fost mulți copii și pentru fiecare dintre ei trebuie să ne dăm voie să facem ceva. Nu mai așteptați să se facă pentru că așteptarea poate fi prea lungă și viitorul copiilor nu își permite atâta timp. Intrați pe hartaedu.ro/târg și donați. Cu numai 8 lei pe lună viitorul lor poate avea culoare.