Mic erou: "părinte" în pandemie la doar 11 ani

Familia Filip este o familie monoparentală cu 9 copii. Tatăl copiilor a decedat acum 2 ani, lăsându-și soția în grija copiilor, dintre care cel mai mic nu a împlinit încă 3 ani. Din acest motiv, mama a trebuit să renunțe la locul de muncă fiindcă nu avea pe nimeni care să o ajute cu cei mici care nu puteau fi lăsați singuri acasă. În acest moment, mama nu are un loc de muncă stabil, fiind îngropată în datoriile pe care le-a făcut pentru a se asigura că cei mici au minimul necesar.

Copiii care au vârsta de școală au reușit să urmeze școala online prin îndrumarea lui Gabriel, cel mai mare dintre copiii din casă și noul cap al familiei, la doar 11 ani. El a avut grijă ca toți frații să împartă tabletele primite în așa fel încât fiecare dintre ei să poată avea o prezență satisfăcătoare la școala online. Tot el s-a ocupat de temele lor, mama descurcându-se cu greu să scrie și să citească. Însă a făcut toate împrumuturile posibile pentru a se asigura că cei mici au minimul necesar astfel încât să se poată ocupa de școală fără griji.

Gabriel, micul erou devenit figură paternă la vârsta de 9 ani

Dar Gabriel, fiind suficient de mare, nu a putut fi cruțat de aceste îngrijorări ale oamenilor mari. La doar 11 ani, Gabriel s-a gândit deja la un viitor loc de muncă, se preocupă de educația copiilor din casă, dar este apăsat și de lipsurile materiale și de factorii sociali care îi afectează calitatea de învățare.

N: Ce vrei să te faci când vei fi mare?

Gabriel: Asta știu de mic! Ospătar! Îmi place să ajut oamenii și să îi servesc, plus că aș vrea să fac liceul.

Singurele licee din relativa apropiere a satului în care locuiește familia Filip sunt cele cu profil tehnologic. Așadar, Gabriel știe deja că pentru a face liceul va trebui să aleagă filiera tehnologică și un profil de specializare. Planul lui este să iasă din sat prin această oportunitate și să fie ospătar în București, însă se teme de discriminare. Nu de puține ori lui Gabriel i s-a amintit în mod brutal de etnia sa de către oameni care au dorit să îl descurajeze.

Gabriel: Oamenii îmi mai zic că nu voi fi primit în lume. Îmi mai zic și copiii, îmi mai zic și oamenii mari… Îmi zic “fugi de-aici, nici nu o să intri tu la liceu, n-o să te primească nici acolo, nici la București.” Dar eu învăț.

Întrebat în luna iunie ce își dorește cel mai mult, Gabriel ne-a uimit pe toți prin 2 răspunsuri foarte simple:

Gabriel: O culegere de matematică și o căruță de lemne, să ieșim și noi din iarna asta.

O dorință mică pentru sine și una mare pentru familie. La fel ca mulți alți copii din medii defavorizate și ruinate de sărăcie, Gabriel simte groază față de iarnă, frică pe care o trăiește activ chiar și la începutul verii. Însă el simte că verile sunt șansa lui să se cuibărească la umbră cu o culegere de matematică sau o fișă veche și să exerseze. Și cu sine îi atrage și pe frații lui care de 2 ani văd în Gabriel un mentor, mai mult decât un frate.

Fiind acum figura paternă pe care se bizuiesc frații săi, Gabriel simte presiunea de a fi un exemplu demn de urmat pentru ei. Lupta pentru educație o duce el singur pentru toată familia. Situațiile cu care a fost confruntat l-au transformat în acest supererou cu puterea de a duce în spate orice greutate, oricât de mare, atât timp cât este pentru familia sa.