30 de copii ucraineni refugiati in Focsani au primit o noua sansa la educatie, in ciuda razboiului din țara lor, care le-o spulberase

Cum poți oare să te mai gândești la educație atunci când trebuie să-ți părăsești casa și țara, să fugi din calea războiului și să nu faci altceva decât să te rogi ca părinții, bunicii, frații și toți cei apropiați ție să fie bine, să rămână în viață?
Sunt gânduri prea dure pentru mintea unui copil? Sau emoții prea puternice pentru sufletul lui? Mai mult ca sigur nu pentru copiii ucraineni.
Oricare ar fi situația, au dreptul al educație și au o nevoie vitală să nu piardă contactul cu școala, asemenea oricărui alt copil din lumea întreagă.
Iar acest lucru, la Narada, l-am înțeles imediat atunci când ne-am dorit să creăm un program prin care să-i sprijinim. Așa cum luptăm pentru educația copiilor din România, tot la fel ne dorim să o facem și pentru ei, deoarece considerăm că învățătura este șansa cea mai valoroasă a fiecărui copil în viața asta.

O bibliotecă transformată în școală pentru copiii ucraineni

O altă alertă de pe HartaEdu cu care am rezonat încă de la primul click a fost cea înscrisă de directoarea școlii Ion Basgan, din Focșani, Alina Dima.
La scurt timp după izbucnirea războiului din Ucraina, văzând numărul mare de refugiați din Focșani, dumneaei și colegele din școală au vrut să întindă o mână de ajutor. Inițial au transformat sala de bibliotecă într-o sală de recreere unde copiii ucraineni să se poată întâlni, să socializeze, să se joace și să învețe, chiar dacă la nivel informal la acea perioadă.
În mica sală de bibliotecă am găsit o mulțime de copii și părinți, vorbind între ei, jucând tot felul de jocuri și participând la tot felul de activități.

„Având un spațiu prietenos și frumos la școală, și anume biblioteca, ne-am gândit să venim în întâmpinarea copiilor care se află în perioada aceasta departe de casa lor și departe de activitățile pe care le făceau de obicei. Ne-am gândit să inițiem câteva activități cu care ei erau obișnuiți”, povestea directoarea școlii.
Pe lângă asta, Alina Dima tocmai înscrisese prima fetiță la grădinița ce aparține de școala Ion Basgan și aștepta să primească ca audienți la ore alți copii ucraineni.

Dar mai avea nevoie de ajutor, de suport tehnologic și de rechizite. Am rezolvat în cel mai scurt timp această alertă datorită sprijinului oferit de partenerii de la Bergerat Monnoyeur și am trimis la Focșani, 5 laptop-uri cu acces la internet astfel încât atât copiii, cât și părinții să le poată folosi pentru a afla informații de acasă, să-și caute job-uri și, cel mai important, în activitatea de învățare a celor mici. Și la puțină vreme după, au primit și rechizitele necesare. Astăzi sunt aproape 30 de copii ucraineni care merg la școala din Focșani și par că s-au integrat de minune. Tot ce-și mai doresc este, firește, să se termine războiul.
„Vrem să ne întoarcem imediat ce situația va fi sigură pentru noi. Însă România este un loc foarte frumos, sunt oameni de treabă, ne-au ajutat foarte mult, ne înțeleg. Nu am mai fost niciodată în România, însă mi-am schimbat opinia despre această țară frumoasă”, ne spus Olena, mămica unei fetițe ucrainene.