De la Talea în sus nu mai e nimic în afară de pădure. De la Talea în jos merge un drum ce după 16 kilometri ajunge la Breaza. Acesta este și motivul pentru care oamenii de aici se confruntă cu destul de multe provocări atunci când vine vorba de un trai mai bun. Iar școala, singura pe o rază de câțiva kilometri buni, se luptă de ani de zile să ofere șanse egale la educație elevilor, cu cele ale copiilor de la oraș.

Azi învață aici 47 de școlari și 10 preșcolari. Aceștia sunt toți copiii din sat, o localitate mică, împovărată de prea multe nevoi.

Omul sfințește locul

În urmă cu 25 de ani, o învățătoare de loc din Breaza era repartizată la Talea. Când a ajuns prima dată i s-a părut că e în cel mai izolat loc posibil, atât de lume, cât și de timp. Și-a propus să stea un an, după care să caute repartiție în altă parte. Iată că au trecut 25 de ani și Evelina Neguțescu nu a mai plecat. Nouă ani a fost și directoarea acestei școli însă, la un moment dat a renunțat din cauză că a realizat că și-a sacrificat prea mult viața personală.

Donează aici

S-a făcut învățătoare din dragoste față de prima sa educatoare și nu a mai renunțat la acest vis. „Când am dat la pedagogie, mulți nu-mi dădeau nciio șansă deoarece sportul era probă eliminatorie. Eu fiind puțin mai plinuță, mă temeam că nu voi intra, dar am reușit și tare mândră am fost de asta”, povestește învățătoarea.

Azi e căsătorită în Breaza și are doi copii: unul în clasa a VII-a și celălalt în clasa a XII-a. E mândră de tot ce a reușit și știe că răsplata cea mai mare vine întotdeauna din aprecierea comunității și, mai ales din îmbrățișările copiilor.

Nevoile școlii

„Când am venit în școală erau băncile acelea vechi cu gaură pentru călimară, clasele părea foarte întunecate și pereți scorojiți”, povestește Evelina Neguțescu. Însă a găsit oameni buni și dornici să facă treabă. Locuitorii satului, deși nu tocmai avuți, cele mai multe dintre familii trăind dintr-un singur salariu, i-au arătat căldură și sprijin și au făcut-o să se simtă ca acasă. Încet încet a început să caute soluții. S-au găsit niște fonduri și astfel toatele au fost aduse din fundul curții în interior, cu ajutorul unei organizații a schimbat mobilierul, iar apoi a cumpărat un boiler pentru apă caldă.

Încet, încet a asfaltat pe lângă școală și a făcut-o să arate din ce în ce mai bine. Mai sunt multe de făcut, însă urgența vine din nevoia de a schimba pardoselile și ușile. Părinții s-au oferit să ajute fizic și au reușit să schimbe parchetul din două săli de clasă deja.

Iarna copiii și profesorii se încălzesc cu lemne, însă asta pentru că femeia de serviciu vine la 4 dimineața în școală și face focul. Altfel, ar îngheța de frig în clase. Nu e conductă de gaze în comună, așa că încearcă să-și facă singuri un confort cât mai mare.

Noi putem să-i ajutăm. Fii și tu parte din povestea asta și donează oricât poți. O să vezi că e mai simplu decât ți-ai putea emagina, iar efortul tău poate părea nesemnificativ pentru tine și neprețuit pentru copiii școlii din Talea.