Cu o mamă fără școală și cu un tată ce nu l-a recunoscut, Gabriel este unul dintre cei mai buni elevi din clasa lui, însă provocările vieții îl pun în pericol de abandon școlar

Gabriel este unul dintre cei trei băieți ai Rodicăi pe care îi crește singură, fără să se bazeze pe un venit fix.

Are numai 11 ani și e deja mult prea apăsat de o maturitatea forțată, ce a mușcat din el mult prea devreme.

O linie în certificatul de naștere pare să-i fi prezis multele bariere pe care va avea să le întâlnească în viață. Însă, potențialul lui probabil că-i va scrie o soartă mai bună.

„E un copil deștept și sensibil, cu potențial, un copil de un bun simț cum mai rar întâlnim în ziua de azi. E isteț, atent, concentrat. Colegii îl apreciază foarte mult, dar mă tem ca de la clasa a V-a se va pierde”, mărturisește învățătoarea lui.

O piatră multe prea greu de dus de umerii atât de mici ai lui Gabriel

Gabriel visează frumos, vrea să devină cineva în viață. Îi place fotbalul, se descurcă excelent, iar la matematică s-ar putea spune că e as. Învață bine la toate materiile, dar oare asta va fi suficient.

Gabriel a venit pe lume târziu, când frații lui mai mari erau deja mari. Tatăl nu a fost niciodată un stâlp solid al familiei, fiind obișnuit să nu dea seamă pentru acțiunile lui. „Vine, pleacă, nu e stabil. Dar mă ajută, îmi mai dă bani pentru copii. Altfel cu ce să-i cresc?”, spune mama.

Pe primii doi băieți i-a recunoscut, în certificatul de naștere al lui Gabriel e trecută linie în dreptul numelui, o istorie de familie ce poate nu mai merită dezgropată.

Toți trei sunt copii isteți și poate ar fi avut șanse mari de reușită în viață, dacă ar fi fost sprijiniți și ajutați să-și găsească drumul. Băiatul cel mare are 20 de ani, însă s-a lăsat de școală. A zis că mai bine se angajează, să aducă un ban în casă, însă nici până acum nu și-a găsit de lucru.

Băiatul mijlociu a intrat anul acesta cu notă mare la un liceu tehnologic, unde va învăța meseria de bucătar/ospătar. 

Mama nu a fost la școală și a trăit aproape tot timpul din ajutor social. Azi nu mai primește nici acea fărâmă de bani de la primărie pentru că într-o zi s-a simțit rău și nu a răspuns apelului.

Gabriel nu știe neapărat ce vrea, însă învățătoarea lui spune că ar putea realiza multe dacă ar fi sprijinit. Are nevoie de rechizite, haine, încălțări, ca să nu mai vorbim de o tabletă și un birou, ca să nu se mai chinuie în fiecare zi să-și facă temele la masa din bucătărie.

Își dorește să fie ca ceilalți copii, să aibă și el jocuri frumoase și un telefon, însă nu cere, se mulțumește cu ce are și învață. Dar oare cât va mai dura inocența lui?