Gabriela Toșa e directoare școlii din Căiuți de mai bine de cinci ani, iar dacă ar fi să o întrebăm ce a reușit în acest timp, nu ne-ar ajunge foile din caiet să scriem povestea ei.

Puțini profesori am întâlnit cu o asemenea dedicare și o asemenea pasiune pentru meserie, dar mai ales pentru copii.

A venit în Căiuți, acum 22 de ani, știa că vrea și poate să schimbe lucrurile, să arate lumii că orice e posibil, cu atât mai mult în educație, un sistem blamat de prea multă vreme. Și a reușit.

Azi școala ei intră într-un program de renovare și reabilitare totală, a redus abandonul școlar de la 35% la 0, aproape toți copiii iau evaluarea națională, clasele sunt dotate cu tehnologie și elevii sunt implicați în tot felul de proiecte extra școlare ce le deschid orizonturile și le oferă șanse egale cu ale celor de la oraș.

Marea provocare este să reușească să-i țină la școală. Iar asta se poate doar dacă reușește să înlocuiască microbuzele vechi cu altele fiabile, cu care să-i poată aduce în fiecare dimineață la școală.

Donează aici

Mai mult decât atât, anul acesta este al doilea în care face grupă de adulți cărora le oferă o a doua șansă, îi alfabetizează, pentru că mulți dintre ei nu știu nici măcar să se iscălească.

Cine este Gabriela Toșa?

Născută într-o comună din apropiere, dintotdeauna a știut că va fi învățătoare. A terminat facultatea de litere și ar fi putut fi profesoară, însă spune că nimic nu se compară cu satisfacția imediată pe care o primește de la cei mici. Ei au reacțiile cele mai sincere și demonstrează imediat dacă au înțeles, dacă le ești pe plac sau dacă ai greșit în fața lor.

S-a titularizat la Căiuți și de-a lungul timpului s-au ivit nenumărate oportunități de a se retrage către casă sau chiar de a merge la Onești. Le-a refuzat pe toate pentru că inima ei s-a înrădăcinat aici. Simțea că aici poate face diferența, că ajutorul ei are cu adevărat sens.

Face naveta zilnic și deși este aproape tot timpul în școală, își găsește câteva momente și pentru voluntariat.

Așa se face că anii trecuți făcând temele cu copiii din centre de plasament, a cunoscut un băiețel. Imediat a simțit o emoție nemaiîntâlnită până atunci. În prima vacanță l-a luat la ea și după câteva zile a știut că e menită să-i fie mamă. După pandemie l-a adoptat, iar azi se consideră mamă mândră a unul adolescent licean ce-i umple sufletul de bucurie.

Comunitatea din Căiuți, una dintre cele mai defavorizate

Căiuți este un sat destul de izolat. Singurul drum ce-l leagă de lumea civilizată este cel care duce la Onești. Apoi, mai sus, după Căiuți nu mai e nimic, decât natură sălbatică. Majoritatea locuitorilor din sat trăiesc de pe azi pe mâine, din ceea ce câștigă ca zilieri sau din ajutoare sociale. Puțini sunt aceia care sunt angajați la Onești și fac naveta zilnic la fabrica de volane, însă și ei câștigă un salariu minim pe economie.

Mai grav decât atât este gradul de școlarizare al populației. 20% dintre elevii din școală sunt declarați de etnie romă, lucru valabil și la nivel de comunitate, astfel că sunt părinți care niic măcar nu știu să se iscălească.

Într-o bună zi, Gabriela Toșa a luat registrele și a numărat procentul celor între 18 și 29 de ani care nu sunt școlarizați. S-a înscris la programul „ A doua șansă” și anul trecut a făcut o clasă de gimnaziu și una de primar cu elevi deja adulți. Anul acesta are alți 15 adulți înscriși în clasa I. Cum a reușit. Zi de zi a bătut potecile satului, a bătut din ușă în ușă și i-a adus la școală.

„La fel am făcut și ca să-i conving să-și lase copiii la școală pentru că trendul general era ca după clasa a IV-a să nu mai vină”. A făcut rost de microbuze și doar așa a reușit să-i poată țină în școală, asigurându-le transportul de acasă la școală și înapoi. Azi are nevoie de un microbuz nou, altfe, toată munca ei de ani de zile se poate duce de râpă, iar noi avem șansa să donăm și să ajutăm. Orice donație oricât de mică este neprețuită.

O școală reper în mediul rural

Școala Gimnazială Răducanu Rosetti e mai mult decât o instituție de învățământ, e un centru de învățare, specializat în special în omenie.

„Când am câștigat postul de director, aveam un singur profesor titular, restul erau necalificați sau pensionari”, povestește Gabriela Toșa. Primul lucru pe care l-a făcut a fost să-și formeze echipa. S-a uita în jur, s-a uitat peste gard, a privit în stânga și în dreapta și în curând a reușit să atragă oameni tineri, toți specializați și a făcut o echipă dornică de schimbare, dornică de a lăsa ceva în urma ei.

Donează aici

„Am încercat să îmbunătățesc condițiile de lucru, am scris proiecte pentru ONG-uri, am inaugurat un teren de sport multifuncțional – orele până atunci se țineau pe maidan – , am dotat laboratorul de biologie, am făcut activități extra școlare, am luat stație audio, am scos revista școlii, am dotat clasele cu laptop-uri, imprimante, table inteligente… Colegii au alergat la maraton și așa am reușit să strângem fonduri pentru mai multe cauze nobile. Am un mentor, un manager ce m-a sprijinit cu o donație și în 2019 mi-a trimis 3 tir-uri cu mobilier școlar. Am redus abandonul școlar la 0 și pentru că facem zilnic pregătire cu clasele de a VII-a și a VIII-a, peste 85% dintre copii au promovat Evaluarea Națională”.

Dacă în trecut se preda simultan, acum au nevoie de mai multe clase pentru că nu mai au loc în școală, însă pentru toate e un timp potrivit, iar Gabriela Toșa știe că va reuși orice își propune. Nici nu ar avea cum altfel, având în vedere că este atât de legată de comunitatea din Căiuți.