„Mai lipseau doar rufele și cârligele, așa atârnau cablurile prin clasă” – povestea părinților ce vor să-și știe copiii în siguranță la școală

În urmă cu mai bine de 20 de ani, Nicoleta Filote termina Colegiul Național „Ștefan cel Mare” din Bacău. Pe atunci, ca și acum, era un liceu cu profil pedagogic, astfel că a devenit învățătoare.

Nicoleta Filote e învățătoare la Școala Gimnazială din Sascut și spune cu mândrie că se laudă ori de câte ori are ocazia cu aceasta pentru că, în urmă cu aproape doi ani, după ce colegii ei au înscris o alertă pe HartaEdu, Narada a intervenit și a recondiționat întreaga clădire.

Cu acest exemplu în minte și cu aptitudinile de fundraising și leadership deprinse, a spus că are șansa să de înapoi societății și comunității ceea ce a învățat.

Astfel, când fiul ei a intrat în clasa a IX-a, la același liceu la care a învățat și ea și când a văzut ce condiții erau în clasă, nu a stat mult pe gânduri și a decis să se implice.

„Dacă știam câte uși sunt închise…”

Nicoleta Filote a înscris o alertă de părinte pe #HartaEdu și, între timp, a mobilizat părinții elevilor din clasa fiului ei. Azi o vorbă, mâine o chetă, poimâine o încurajare și tot așa, până a reușit să strângă un supliment de bani de care ar fi avut nevoie în completarea unei eventuale finanțări.

„Am terminat liceul acesta în urmă cu mai bine de 20 de ani și de atunci nu s-a investit nimic. Clasa a fost o sală în care se țineau cursuri pentru asistenți medicali. E mică, neîncăpătoare și cu mobilier neadecvat înălțimii elevilor și fără dotările unei clase cu profil de Matemartică-Informatică. Mai lipseau rufele și cârligele, așa atârnau cablurile suspendate prin clasă”.

Cu toții am simțit că ne-am îndeplinit misiunea atunci când partenerii noștri de la Green Horse Games și-au dorit să se implice și să finanțeze alerta. Green Horse Games este o companie românească de jocuri, alcătuită din oameni implicați, care susțin dezvoltarea academică a tinerilor și înțeleg perfect nevoia digitalizarii în școli.

„Când le-am spus părinților că vom recondiționa clasa, niciunul nu a crezut, toți au zis că e o glumă: Cine îți dă ție bani așa degeaba, doar cerând?”. Și multă vreme au rămas neîncrezători și neutri. Când au văzut că au început să vină materialele și muncitorii s-au apucat de lucru, au fost extrem de încântați.

„Dacă știam câte uși sunt închise… Dar acum nu mai pot da înapoi. Am intrat în horă, trebuie să joc”, povestea Nicoleta Filote.

Restul liceului este în continuare nerenovat, asemenea multor altor instituții de învățământ din țară, însă, ascultând astfel de povești, rămânem cu speranța tot mai vie că lucrurile se pot schimba și că #EOkSaFacemNoi!