Școala gimnazială din Copăceni, județul Vâlcea, este așezată într-o zonă extrem de frumoasă, pitorească, cu aer curat, un paradis pentru iubitorii de natură și, în același timp o provocare pentru comunitate.

Satul este așezat la vreo 50 de kilometri de Vâlcea, undeva pe Valea Oltului, pe drumul spre Sibiu, o zonă umblată de turiști, dar ocolită de șansă. Oamenii nu au locuri de muncă, majoritatea sunt asistați social sau au luat drumul străinătății, iar mai mult de jumătate din populația comunei, dar și a școlii, sunt romi lingurari, care cu greu înțeleg beneficiile educației.

Cu toate acestea, o mână de profesori dedicați fac zi de zi naveta și petrec ore întregi pe drum, numai ca să le ofere acestor copii toate instrumentele de care au nevoie pentru a avea parte de cea mai bună educație.

„Cineva trebuie să vină și la ei, au nevoie”, povestea Nicoleta Pipan, fost directoare a școlii, atunci când am întrebat-o cum se descurcă cu naveta.

Donează aici

Școala cu cele mai mari provocări

„67% dintre elevii școlii sunt de etnie romă. Avem mulți părinți asistați social, foarte mulți plecați în străinătate, majoritatea celor rămași nu au locuri de muncă, iar abandonul școlar – deși a scăzut mult în ultimii ani – se ridică la 18%. Avem mame minore, avem copii care locuiesc singuri pentru că nu au părinții lângă ei”, mai povestește Nicoleta Pipan, educatoarea ce ani de zile s-a zbătut să aducă cele mai bune condiții în școală pentru copii. A scris proiecte PNRR, PNRAS, a reușit să introducă proiectul „A doua șansă” prin care îi aduce pe adulți la școală pentru alfabetizare, a pus pe picioare „Școală după școală” pentru a le oferi copiilor o masă caldă și pentru a-i pregăti suplimentar pentru examenele naționale. De unii s-au prins toate aceste eforturi, de alții mai puțin.

Școala este renovată, nu sunt probleme de infrastructură și nici de digitalizare. Cu toate acestea, a intrat în campania „Împreună pentru școala noastră” deoarece rămâne pregnantă problema jaluzelelor. Poate pentru unii poate părea tichie de mărgăritar, dar pentru copii și cadre didactice e foarte important. De când cu pandemia, au fost date jos perdelele, iar acum bate soarele direct în ochii copiilor și în ecranele de proiecție.

Imaginați-vă doar cum ar fi să stați o zi întreagă la birou, scăldați într-un soare orbitor ce se oglindește în monitor?

Aceeași senzație o au și elevii, dar și profesorii, majoritatea dintre ei, după ce parcurg zilnic între 100 și 160 de kilometri pentru a ajunge la școală.

Poveștile copiilor din școală

Cu toate aceste provocări, sunt elevi care fac tot ce le stă în putere ca să reușească. Gabriela, de exemplu, provine dintr-o familie de etnie romă. Tatăl ei a decedat, iar mama se bazează doar pe un ajutor social pentru a-și crește singură copiii. Gabriela e în clasa a 8-a și are rezultate foarte bune la școală. Mai are un frate la liceu și încă o soră în clasa a XII-a. Toți cei trei copii sunt bine îngrijiți și nu au lipsit o dată nemotivați de la școală.

Andreea e în clasa a 6-a și mai are șase frați acasă. Și tatăl ei s-a prăpădit, iar mama e foarte bolnavă. Andreea are grijă de ea, iar surorile mai mari, la rândul lor au grijă de casă. Se gospodăresc cum pot, dar nu lipsesc de la școală. Știu că aceasta e singura lor șansă și vor să meargă cât mai departe.

Denis, are încă 5 frați, toți la grădiniță și la școală, este un băiat silitor, care nu lipsește niciodată și care deși muncește cot la cot cu tatăl lui și câștigă bani pentru a-și întreține familia, este un exemplu de educație și respect

Pentru toți acești copii, pentru ceilalți care sunt premianți și primesc burse de merit, pentru viitorul lor, pentru șansele pe care le au în viață, putem dona. Cu numai 5 euro pe lună le putem îndeplini visul și pot ajunge oameni mari.