Cine nu a trecut măcar o dată prin Rucăr, să ridice mâna. Probabil că sunt foarte puține mâini ridicate deoarece Rucăr este o zonă adorată de turiști. Pe deal, la poalele munților Făgăraș, aici oricine e binevenit, iar peisajele sunt de senzație.

Ne place să ne bucurăm de vacanțe în zona Rucărului, însă niciodată nu ne întrebăm oare cum e cu adevărat viața oamenilor de aici. Ei bine, ca să poți analiza o comunitate, sunt două locuri de văzut: școala și biserica. Noi nu ne-am oprit azi la biserică, dar am mers la școală, deoarece Școala Gimnazială Nae A. Ghica din Rucăr este una dintre cele 60 care au intrat în campania „Împreună pentru școala noastră”. De ce? Pentru că profesorii de aici au înțeles că nu mai pot aștepta să se facă, că #EOkSaFacemNoi. 

Anul trecut ni s-au alăturat în aceeași campanie și până în vară au reușit să renoveze toate băile. Anul acesta vin din nou împreună cu noi și cu comunitatea din Rucăr, ca să strângă bani și să amenajeze curtea școlii.

Elevii nu au decât un șotron pictat de educatoare

Peste 400 de elevi, de la gradiniță și până la clasa a VIII-a învață în școală. Și tot atâția ies în fiecare pauză afară. Nu mereu e zăpadă și peisajul acela idilic de iarnă. Sunt multe alte zile când e uscat pe jos și ar putea să se joace în curte. Doar că e numai pietriș pe jos, niciun leagăm, nicio băncuță, absolut nimic. Mai ales pentru copiii de grădiniță.

Toată comunitatea are nevoie de noi pentru a amenaja un spațiu de joacă și o curte a școlii primitoare. Iar noi putem ajuta donând 5 euro pe lună pentru școala din Rucăr pe www.hartaedu.ro/targ.

Donează aici

Educatoarea care nu se mai dezlipește de comunitate

Ana Pravat a fost elevă a școlii, iar mama sa a fost învățătoare. Drumul logic era ca ea să meargă la liceul pedagogic și, fără să stea prea mult pe gânduri a urmat sfaturile mamei. Încet, încet a realizat că iubește foarte mult copiii și că aceasta e cea mai frumoasă meserie din lume. După liceu a plecat la București, la facultate și din anul doi s-a titularizat și a început să predea. Altcineva în locul ei ar fi rămas în marele oraș, însă ea simțea că se sufocă fără verdele brazilor, fără aer de munte și fără toți ai ei, rucărenii. Așa că și-a făcut bagajele și s-a întors în sat. S-a angajat ca educatoare la grădiniță și azi pune primele cărămizi la construcția drumului acestor copii.

Și tot azi se mândrește cu comunitatea ei și le vorbește tuturor despre planurile școlii. Este profesorul ce se ocupă de promovarea campaniei, ce-i convinge pe oameni să doneze spunând cele mai frumoase povești. Așa am ajuns să aflăm și povestea lui George.

Pentru George și ceilalți elevi ai școli, donați. Putem să le dăm șansa la o educație mai bună.

Donează aici