Irina, eleva de 10 ce vine zilnic la școală de la 15 kilometri distanță. Și povestea de dragoste ce ține unită o familie greu încercată

Când ajunge Irina la școală parcă toate florile zâmbesc, iar soarele nu se mai satură să o privească. Firea ei blândă și bună îi face pe toți să o admire, iar mintea ei ascuțită e ca un balsam ce vine să răsplătească eforturile profesorilor. Nu a fost greu, atunci când am întrebat la școala din Căiuți care e eleva cu potențialul cel mai mare la învățătură, să fie nominalizată ea.

Irina e în clasa a VI-a, are numai note de zece și un viitor strălucit în față. Este copilul sensibil, modest în a-și arăta calitățile, bun cu toată lumea, de ajutor în casă și săritor. Cum altfel ar putea să se arate viitorul ei?

Dacă pătrunzi însă mai bine în tainele ce-i înconjoară sufletul, lucrurile ar putea să nu mai fie chiar așa.

Irina face zilnic naveta dintr-un sat al comunei Căiuți, aflat la 15 kilometri de școală, dar nu se plânge niciodată. „Mereu a știut să se mulțumească cu ce are, nu a cerut niciodată imposibillul și nici nu a avut pretenții mai mari decât posibilitățile”, spune mama ei.

Un copil frumos modelat de o femeie puternică

Ca să o înțelegem pe Irina, trebuie să ne uităm mai întâi în familia din care provine. Ionela Hoarță, mama Irinei, s-a născut în comună și soarta a făcut ca în calea ei să ajungă un om cu suflet mare ce a ajutat-o să-și continue educația. A mers la liceu la Iași și apoi a avut șansa să urmeze o facultate. Pentru că se îndrăgostise de un băiat din sat, care locuia și muncea la Brașov, a avut și acest privilegiu de a-și alege orașul în care să studieze. A urmat astfel facultatea de științe economice din Brașov, și-a luat licența și urma să fie finanțistă. Numai că la momentul respectiv nu și-a găsit de muncă în domeniu și nici nu a avut tăria să se zbată pentru un loc pe care îl merita. S-a angajat ca vânzătoare, energia ei fiind canalizată mai degrabă către omul pe care îl iubea.

Citește și: Adelin, copilul ce are toate șansele să ajungă președinte. Dar pentru asta are nevoie de internet

De ceva timp fusese diagnosticat cu scleroză în plăci și, deși poate ar fi putut să se retragă și să-și vadă de viață, mai ales că știa că e o boală incurabilă ce avea să evolueze în timp, din prea multă iubire l-a luat de soț. Rodul acestei mari iubiri a fost Irina. Apoi au urmat alți doi copii, un băiat în vârstă de șase ani și unul ce abia a împlinit doi ani.

„Soțul meu era dulgher și avea o meserie bună. Numai că pe șantier au apărut primele semne ale bolii. Atunci au observat că nu mai putea ține ciocanul în mână, nu se mai putea ține pe picioare de multe ori. A pierdut serviciul, am fost pe la toți medicii și după câțiva ani am aflat diagnosticul”. S-au mutat la țară, la Căiuți, locul de baștină al amândurora și și-au văzut mai departe de viața lor, cu bune, cu rele.

Astăzi tatăl Irinei ajută cum poate la treburile casei, într-un ritm foarte lent și nesigur de multe ori. Dar nimic nu poate zdruncina această mare iubire ce-i leagă pe părinții ei, nici măcar lipsurile materiale. Iar asta nu poate însemna decât cel mai potrivit loc în care să crească un copil, unul încărcat de dragoste, zâmbete și încurajări.

Irina, viitoare actriță

Cum spuneam, Irina e copilul de 10 la școală. Învață foarte bine la toate materiile, însă visul ei ascuns este arta. De pe la unul, de pe la altul a învățat să cânte la orgă și la chitară și speră ca într-o bună zi o stea călăuzitoare să o poarte către teatru. Nici vorbă de investiții în potențialul ei de timpuriu, pentru că nu sunt bani pentru așa ceva. Și nici Irina nu cere.

„O să încerc din toate puterile să meargă la liceu și apoi la facultate. Despre cursuri de dans, teatru sau muzică nici nu m-am interesat pentru că nici nu îndrăznim să visăm”, spune mama.

Irina a fost de mică un copil absorbit de cărți. „Stătea numai cu cărțile în față, desena, colora, citea. Asta face zi azi. Iar când nu e cu cărțile în brațe, mă ajută în casă, are grijă de frățiorii ei”.

Drumul către școală

La sfârșitul anului trecut, școala din căiuți a intrat în campania „Împreună pentru școala noastră” din dorința de a mobiliza comunitatea și de a-i face pe oameni să doneze pentru o cauză nobilă: achiziționarea unui microbuz școlar.

Ce s-a întâmplat a fost ceva ce a depășit speranțele tuturor. Campania s-a încheiat cu un târg școlar în care s-au implicat atât profesorii, cât și elevii și părinții, unde au fost licitate produse confecționate de toți cei enumerați mai sus. Deși Căiuți este o localitate vulnerabilă din inima Moldovei, deși locuri de muncă sunt foarte puține în localitate și primul oraș este Oneștiul, la 30 de kilometri, oamenii au venit și au susținut inițiativele copiilor și ale profesorilor. La finalul zilei de târg, școala a strâns 5000 de euro, o sumă enormă pentru condițiile descrise.

La acești bani se vor adăuga finanțări din partea partenerilor Narada tocmai ca Irina și alți copii asemenea ei să poată veni zilnic la școală cu un microbuz nou.