Povestea de credință și speranță a micuței Anastasia: O viață între provocări și miracole

Despre Anastasia mama ei spune că a fost cea mai mare încercare primită de la Dumnezeu, dar în același timp și o mare minune.

Dumnezeu i-a trimis-o la vârsta de 40 de ani și într-un moment în care divinitatea voia parcă să-i încerce rezistența și credința.

Avea deja doi copii, o fiică de 20 de ani și un fiu de 18 ani și trecea prin cel mai greu moment al vieții sale. Fiica sa avea leucemie și doar o altă minune de la Dumnezeu a făcut ca ea să scape cu viață.

Anastasia venea cumva ca să panseze rănile sufletului mamei greu încercate, dar și cu o mulțime de alte încercări. De mică a fost un copil bolnăvicios, suferind de tot felul de alergii și, ca un făcut, tatăl ei a plecat de acasă înainte ca familia să se închege.

Mama Anastasiei a rămas singură, cu o fiică ce abia se recupera după boală, un fiu adolescent și un bebeluș.

„Cu credință în Dumnezeu, am răzbit cu toate. Dumnezeu ne încearcă, dar tot el nu ne lasă”, spune mama care ani de zile a suferit și s-a tratat de depresie după aceste grele lovituri ale vieții.

Anastasia, fetița premiantă ce vrea să devină polițistă

„E foarte important să învețe. Eu am doar zece clase și deși voiam să merg mai departe, tatăl meu nu m-a lăsat. Am avut o copilărie grea, chinuită, am crescut fără mamă și vreau ca azi să fac tot ce pot, să le dau tot ce mi-a lipsit mie. I-am învățat de mici să prețuiască ce au, să aleagă să meargă la școală și să facă toate eforturile pentru viitorul lor”, mai spune mama Anastasiei.

Din păcate, fiica cea mare a terminat liceul, însă nu a luat BAC-ul pentru că s-a îmbolnăvit, iar fiul mijlociu a terminat doar 10 clase și a plecat la muncă.

Anastasia va fi prima care are toate șansele să termine o facultate. E foarte bună la școală, are rezultate foarte bune și știe deja ce meserie va alege.

„A spus că vrea să se facă polițistă, să ajute toți copiii neglijați”, mărturisește mama.

Este evident că poartă o mare durere în suflet, o mâhnire legată de faptul că tatăl ei nu a fost lângă ea. Mai mult, spune mama, anii trecuți i-a plătit pensia alimentară de frica legii, nu dintr-o dorință de a o sprijini și așa face și acum.

Mama lucrează ca voluntar pentru situații de urgență la primăria din sat și primește foarte puțini bani. Însă, a ales acest lucru deoarece vrea să aibă timp pentru fiica ei, să se ocupe de ea.

Lipsa banilor însă se vede pentru că nu-și permite ore de pregătire pentru Anastasia, mai ales la limba română și la matematică, materiile de care va avea atâta nevoie la evaluarea națională, iar rechizite și alte lucruri pentru școală încă nu a reușit să cumpere. O va face că tot timpul o face și „Dumnezeu nu mă lasă”, însă lipsurile materiale sunt mereu un motiv de stres și anxietate în familie.