Chiojdu este un sat din județul Buzău, aflat cumva la o distanță foarte mare de civilizație. Orașul Buzău se află la 75 de kilometri distanță, în timp ce cel mai apropiat orășel este Vălenii de Munte, la aproximativ 35 de kilometri.

Poziția geografică a satului Chiojdu ar putea fi una de invidiat pentru amatorii de natură, pasionații de fructe, aer curat și cer senin. Aerul este extrem de curat, dat fiind că în zonă nu există industrie. Însă acest lucru vine cu multe dezavantaje pentru oameni, în special cele de ordin financiar pentru că nefiind industrie, nu există nici locuri de muncă. Cei mai norocoși și mai bine pregătiți lucrează la primărie sau la școală. Ceilalți sunt zilieri și se bucură de orice sezon al fructelor pentru a munci cu ziua și a mai câștiga un ban.

Mai mult decât atât, există un singur autobuz pe zi care ajunge la Buzău și unul la Văleni, însă pentru a-le prinde înapoi la întoarcere, trebuie să alergi ca să rezolvi din treburi.

Astfel și dacă ar găsi locuri de muncă în orașe, oamenii nu ar avea cum să facă naveta. Nici profesorii care vin de la Nehoiu sau de la Buzău nu au neapărat cu ce să facă naveta. Majoritatea vin dimineața cu mașina de pâine ce ajunge în sat, singurul mijloc de transport ce-i poate lăsa la destinație, la o oră rezonabilă pentru a începe cursurile.

Maria, copilul ce are toate calitățile pentru a visa mare

Cea mai bună elevă a școli este Maria. Ea a intrat anul acesta în clasa a VIII-a și are visuri foarte mari pentru viitor. Anul trecut a terminat cu media generală 10 și își dorește ca la Evaluarea Națională să ia o noră bună și să meargă la liceu la Buzău. Și cu siguranță va reuși, deoarece planul ei de viitor e construit în etape foarte bine planificate. După liceu, știe că va merge la facultatea de Medicină și va ajunge medic. Sora ei mai mare a terminat tot școala din sat, a făcut apoi Politehnica și azi e specialist în inginerie la o companie din București. E o mare mândrie pentru părinți, dar, mai ales, o gură mai puțin de hrănit. Pentru că aceasta e situația familiei Mariei. Tatăl s-a îmbolnăvit și și-a pierdut locul de muncă, însă, din mai multe motive, nu s-a putut pensiona pe caz de boala. Mama e casnică, că așa cum spunea, nu sunt locuri de muncă în sat. Cu toate acestea drămuiesc extrem de bine singurii bani din casă astfel încât să-i ofere șansa Mariei la viitorul mult visat. Probabil că le va fi greu, dar nimic nu le poate sta în cale.

Maria este copil prin ai cărui ochi se scrie povestea de azi. Asemenea ei sunt mulți alți copii, a căror singură șansă este educația. Iar școala din Chiojdu este acea școală care merită susținerea noastră.

Donează aici

Împreună putem ajuta copiii din Chiojdu să aibă parte de o educație modernă

Școala gimnazială din Chiojdu a fost reabilitată în urmă cu câțiva ani, iar asta înseamnă că exteriorul arată relativ bine, însă la interior e nevoie de multe investiții. E nevoie de mobilier nou și e nevoie de tehnologie. De aceea, profesorii de aici au înscris școala în campania „Împreună pentru școala noastră”, dorindu-și ca la târgul de pe 18 decembrie, alături de alte 59 de școli din țară, să strângă fonduri suficiente pentru a dota un centru de documentare. Poate pare pretențios spus, însă e nevoie de o sală amenajată cu mobilier și tehnologie pentru multe ateliere pe care profesorii le desfășoară voluntar în școală: atelierul de limba engleză, de robotică, de cunoaștere și implicare în voluntariat.

E nevoie de un astfel de centru, mai ales că în continuare în sălile de clasă sunt table cu cretă din 1950 și predarea se bazează pe metodele vechi ce datează tot de atunci. Atâta vreme cât profesorii sunt dispuși să vină la școală cu mașina de pâine, sunt foarte dornici să le ofere acestor copii toate instrumentele ca ei să visese cât mai departe. Pentru asta se implică și depun toate eforturile.

Profesoara de biologie ce luptă pentru copiii din școală

La Chiojdu am cunoscut-o pe Mihaela Onică, profesoara de biologie și educație tehnologică. S-a născut aici, în sat și a terminat școala tot aici, unde predă azi. A vrut să devină medic însă, fără câteva puncte a intrat la facultatea de Medicină, la locuri cu taxă. Părinții nu-și permiteau acest cost, așa că a fost nevoită să renunțe. Cu cele învățate a ales Biologia și a devenit profesor. În facultate l-a cunoscut pe cel ce avea să-i devină soț și profesor de matematică la aceeași școală. După câțiva ani de navetă, timp în care soțul rămânea cu 200 de lei salariu de profesor, după ce-și achita abonamentul de transport, au decis să se mute în comună. Azi trăiesc aici, printre oamenii satului și fac tot ce le stă în putință ca să le construiască copiilor o viață mai bună, să le arate că dincolo de orice nor poate fi soarele și că totul ține numai de felul în care te uiți la el.

Sperăm că aceste povești v-au convins să le fiți alături, să-i ajutați să viseze, să le dați încredere acestor copii și profesorilor lor că orice e posibil în viață, atâta vreme cât îți dorești și muncești. Fără ajutorul nostru, munca ar putea fi multă și fără rezultat. Donați pentru ei pentru că o sumă oricât de mică înseamnă un ajutor de neprețuit.