Ana Maria este acea esență tare păstrată într-o sticluță mică pentru că are 10 ani și numai 100 de centimetri înălțime și este unul dintre cei mai isteți copii din școala ei.
Trăiește în Sălcioara și zi de zi, duce pe umerii micuți prea multe traume și răni provocate de viață și lăsate moștenire de cei apropiați ei.
Povestea unui copil între copii
Dacă sufletul s-ar vedea în oglindă, Ana Maria ar avea cel puțin doi metri. Ce n-ar mai încăpea în imagine ar fi traumele pe care le-a tot adunat de-a lungul timpului.
În urmă cu patru ani, mama ei s-a stins din cauza unui păcătos de cancer, un blestem de boală ce a lăsat trei copii orfani.
Povestea începe mai de timpuriu, când mama Anei Maria, o femeie singură cu doi copii, l-a întâlnit pe tatăl ei. Acesta, om bun și iubitor, a acceptat să-i crească ca pe ai lui și sufletul i s-a luminat când pe lume a mai apărut această micuță, care avea să rămână pentru totdeauna cât un ghem. Ana Maria suferă de nanism și greu poate, draga de ea, să accepte acest diagnostic ce-i va aminti toată viața cât de diferită e de restul lumii.
După ce i-a murit mama, împreună cu fratele său mijlociu, a fost adusă în casa bunicii din partea tatălui, o femeie deja în vârstă, dar cu o inimă tânără și bună, ce a încercat să aducă o alinare acestor copii. Sora cea mare a ajuns la București, acolo unde încearcă să-și croiască un drum în viață.
Bunica, la rândul ei, a fost greu încercată de soartă. A născut șapte copii, o fată i s-a prăpădit de tânără, iar ceilalți sunt care pe unde răspândiți în lumea asta mare. A simțit încă de la început că acești doi copii îi vor mângâia sufletul pe măsura binelui pe care ea li-l dă.
Și într-adevăr așa este. În plus, îi umplu inima de mândrie. Ana Maria e premiantă și învățătoarea are numai vorbe bune de zis despre ea, iar băiatul, deși nu e rudă cu bătrâna, câștigă respectul tuturor, fiind deja înscris la liceu și arătând că poate să-și croiască drum în viață.
Tatăl Anei Maria muncește cu ziua, e cioban, așa că nu poate susține prea mult copiii, însă bunica, cu o mână de fier, drămuiește fiecare ban astfel încât copiilor să nu le lipsească nimic. Nu e mereu ușor, ba dimpotrivă, însă se socotește din timp, face economii și copiii au haine, rechizite și mâncare caldă pe masă tot timpul.
Ana Maria, copilul ce probabil că nu va pleca din Sălcioara
La școala din sat Ana Maria se simte în largul ei. Copiii o plac, o înțeleg, nimeni nu o judecă, nu o ia în râs, iar ea se desfășoară cum știe ea mai bine. Astfel că e mereu cu mâna pe sus, răspunde, ia numai note bune și are toate șansele să reușească pe mai departe.
Însă bunica știe de pe acum că după cele 8 clase, nu va mai continua școala. Unde să se ducă ea la liceu? Ce vor spune ceilalți când o vor vedea? O vor batjocori mai mult ca sigur.
E prea departe viitorul acesta, așa că Ana nu se gândește prea mult la el. Ea învață în fiecare zi de vacanță pentru că poate, și știe că vrea să fie cea mai bună.
„E important să învețe, să știe carte, să aibă o meserie. Altfel vor ajunge la vaci sau la oi, iar asta nu trebuie să fie o opțiune pentru ei. Le-am băgat internet, au calculator primit de la școală, socotesc banii și le cumpăr din timp toate cele necesare, mă țin de capul lor ca să ajungă mari. Anei probabil că îi va fi greu să meargă la liceu. O vor lua toți în râs”, mărturisește bunica.
Lasa un raspuns sau comentariu
Trebuie sa fii Intra in cont sau Inregistreaza cont nou pentru a posta un mesaj.