„Atâta timp cât avem încredere în copii, în forțele lor și îi sprijinim, o să fie minunat. Eu asta încerc să fac cu proprii copii, dar și cu cei de la școală”. Așa își începe povestea Marilena Popescu, directoarea Școlii Gimnaziale Bălțați, o comună din județul Iași.

Unii ar spune că e prea optimistă, având în vedere școala și comunitatea de care se ocupă zi de zi. Ea știe însă că într-o zi va reuși să țină toți copiii la școală, reușind să le ofere tuturor șanse egale la educație.

„M-am lipit de comunitate și nu am mai plecat”

Marilena Popescu vine din Botoșani. A ajuns la Iași, unde a terminat facultatea de matematică și apoi a predat în mai multe școli, chiar și licee din Iași și din împrejurimi.

De mică a visat că va face medicina, însă, prin clasa a IX-a a aflat câte ceva din secretele profesiei de avocat. Într-un final a ales matematica, deși era olimpică pe țară la limba română. Când a spus în clasă că va merge la matematică, a avut mult de îndurat deoarece profesoara de matematică din liceu s-a simțit datoare să o tachineze și să-i dea și mai mult de muncă pentru a demonstra că e capabilă. Dar nu s-a descurajat pentru că, înainte de matematică, știa că vocația ei este cea de profesor.

La Bălțați a ajuns făcând schimb de catedră cu un coleg și după primele ore ținute la școala din sat și-a dat seama că nu mai poate pleca. Sunt aproape 20 de ani de atunci și spune că aici e cea mai mare nevoie de ea. „Au tot fost oportunități, dar m-am lipit de comunitatea de aici. Și cum altfel? Avem multe probleme și provocări, dar rezultatele mă fac să-mi doresc să continuu”, povestește Marilena Popescu.

Donează aici

Școala cu copii olimpici, copii ce abandonează studiile ca să meargă la muncă și copii care vin flămânzi la ore

Școala din Bălțați ar fi una mare, formată din cinci structuri, însă nu are suficienți copii. Sunt până în 500 de elevi înscriși în toate cele trei cicluri de învățământ: preșcolar, primar și gimnazial.

Deși se află la numai 35 de kilometri de Iași și la 10 kilometri de Târgu Frumos, Bălțați e o comună cu destul de multe probleme. „Sunt familii care își aduc copiii la școală cu mașini din cele mai frumoase, dar și familii destrămate, părinți plecați în străinătate sau care se confruntă cu multe probleme financiare”. În școală învață atât copii olimpici, cât și copii care abandonează școala pentru că trebuie să meargă la muncă sau că, pur și simplu nu au cu ce să se încalțe sau să se îmbrace. „Sunt dimineți în care îi văd pe copii că se țin cu mâna de burtică și când îi întreb ce au, aflu că nu au mâncat nimic de ieri. Sunt copii care în clasa a VII-a sau a VIII-a abandonează pentru că au apucat deja să meargă la muncă cu ziua și odată ce văd că pot câștiga un ban, lasă școala”.

Facem toate eforturile să-i ținem la școală, organizăm tot felul de proiecte și programe, suntem în PNRAS, strângem fonduri să renovăm școala, avem un laborator de informatică, laptopuri noi, calculatoare primite de la un fost profesor care a putut facilita donația, însă, în final abandonul școlar tot se ridică la 3-4% pe an”.

Deși există și un consilier școlar, munca cea mai mare trebuie dusă cu părinții care apreciază mult mai mult două brațe bune de muncă acasă decât educația. „Am avut un băiețel care anul acesta a abandonat. Până acum ne-am luptat mult cu el să-l ținem la școală, însă nu am avut sorți de izbândă. La corigență, în vară, nu s-a prezentat pentru că era plecat la muncă”.

Donează pentru copiii școlii din Bălțați

Așa cum spuneam și la început, Marilena Popescu știe că poate reuși ca într-o bună zi să rezolve problema abandonului, dar și multe altele. Până atunci scrie proiecte și include școala și copiii în tot felul de programe. Astfel a intrat și în campania „Împreună pentru școala noastră” și alături de alte 59 de școli din țară va organiza un târg cu strângere de fonduri. Vrea să folosească acești bani pentru schimbarea mobilierului în cele cinci grupe de grădiniță. „Celelalte structuri au mai fost unele reabilitate, altele cârpite prin diferite programe. Însă, grădinițele nu intră în niciun program și nu le putem lăsa așa. Avem nevoie de mobilier nou, modern și de materiale didactice”. De la grădiniță se formează gustul pentru învățătură și aici se pune primele cărămizi ale educației. Astfel că, dacă te-a impresionat povestea copiilor din Bălțați, dar și a directoarei școlii, donează. E mai ușor decât ți-ai fi imaginat și vei vedea că ceea ce pentru tine reprezintă un efort nesemnificativ în fiecare lună, pentru copiii din școală e mană cerească.