Cristina Stanciu este profesoară de matematică de 25 de ani, iar ultimii șase și i-a petrecut la școala din satul unde a crescut, Gura Ocniței, la școala la care ea însăși a învățat până în clasa a VIII-a.
A simțit tot timpul că trebuie să se întoarcă acasă, să facă ceva pentru comunitatea ei, dar mai ales pentru școala ce a format-o pentru viață.
Prin concurs, a ocupat postul de director al școlii și și-a propus că atâta timp cât va putea, va depune toate eforturile să schimbe ceva în bine în comunitate.
A găsit o școală o veche, deteriorată, cu un mobilier impropriu, cu un acoperiș prin care se infiltrează apa și cu o rețea electrică ce reprezenta un pericol pentru siguranța elevilor. Becurile nu se aprindeau, prizele erau ieșite din perete, ploua prin acoperiș, copiii nu aveau un teren de sport.
Ce a făcut Cristina Stanciu? Și-a suflecat mânecile, a făcut adrese pe la primărie și a încercat să schimbe fața școlii. Mult timp nu a primit răspuns, crede că nu din rea voință, ci pur și simplu din lipsă de fonduri, din neputința de a rezolva urgențele școlii din comunitate. I-a rămas atunci soluția de a înscrie o alertă pe #HartaEdu și a încercat să mobilizeze toate resursele.
Școala din Gura Ocniței are șase structuri, una de centru și alte cinci adiacente. Cea de centru a intrat într-un final într-un program de reabilitare condus de administrația publică locală, motiv pentru care elevii au fost relocați. Și unde puteau fi trimiși dacă nu la structura cu cea mai mare nevoie de reabilitare.
Cristina Stanciu s-a întrebat cum vor reuși 300 de elevi să învețe într-o astfel de școală. Răspunsul a venit de la OMV Petrom care a văzut urgența și a intervenit alături de noi pentru a schimba rețeaua electrică. Șantierul e deja în plină desfășurare, iar doamna director se află zi de zi acolo.
Și-a luat doar cinci zile de concediu vara aceasta, iar aceste zile le va folosi pentru a participa la cununia fiicei sale.
În rest, abia așteaptă să termine acest șantier ca să înceapă altul pentru a parcheta unele săli de clase și pentru a schimba gresia pe coridoare.
„Nu sunt genul de om care să stea să aștepte. Am planuri mari vara asta și nu mă voi opri. De fapt, în fiecare vară numai în școală am stat, încercând mereu să schimb câte ceva, să dau o față clădirii”. Este neobosită și toată energia pare să-i vină lucrând, căutând soluții pentru îmbunătățirea condițiile din școală pentru elevii săi.
Este genul de profesor ce merită multiplicat dacă s-ar putea. Doar atunci toate școlile din țara asta, în special cele din mediul rural ar fi mult mai sigure pentru elevi și ar oferi cele mai bune condiții de învățare într-o perioadă modernă în care ne place să vorbim despre chatbots, digitalizarea educației și inteligență artificială.
Din păcate, școli precum cea din Gura Ocniței sunt multe, iar datoria noastră este să ne implicăm fiecare dintre noi acolo unde putem ajuta.
Lasa un raspuns sau comentariu
Trebuie sa fii Intra in cont sau Inregistreaza cont nou pentru a posta un mesaj.