Educație cu demnitate: Ajută-ne să aducem toaletele din fundul curții în interiorul școlii din Stejari

Școala Stejari este una dintre cele care în 2023 încă mai are grupurile sanitare pentru elevi în fundul curții. Mai mult decât atât, toaletele sunt insalubre mai ales că pe timp de iarnă apa rece este oprită pentru că altfel îngheață conductele și se sparg. Elevii vin cu sticle cu apă la ei ca să se spele pe mâini, în timp ce elevii de la oraș, cu care teoretic au șanse egale la educație și la dezvoltare pentru viitor, merg la toaletă în incinta școlii și se spală pe mâini cu apă caldă.

La Stejari însă nici iarba nu crește din cauza lipsurilor și a nevoilor. Este o comună îmbătrânită cu mai puțin de 2500 de locuitori care cu greu își găsesc locuri de muncă, mulți trăind din ajutoare sociale.

Cel mai apropiat oraș mare este Craiova, la 60 de kilometri distanță, deși comuna este arondată orașului Târgu Jiu care se află la 80 de kilometri distanță.

Dacă îi întrebi pe oameni, probleme sunt multe în sat, iar nevoile îi copleșesc zi de zi. Cu toate acestea, 163 de elevi, de la clasa 0 până la clasa a 8-a merg zilnic la școală, singura unitate de învățământ din zonă. Au mai fost două, dar s-au desființat, copiii fiind transferați la Școala Gimnazială Aurel teodorescu, unde condițiile de siguranță lasă de dorit.

Toalete în fundul curții ca în urmă cu 50 de ani

De trei ani, director al școlii este Vasile Deaconescu, om al satului, născut și crescut în Stejari și învățător și profesor de sport al școlii din 1986. A acceptat mandatul de director din dorința de a face ceva pentru comunitate și în special pentru copii, simțind că e nevoie de implicarea și dăruire în meserie. Astfel că printre primele sale acțiuni a fost aceea de a înscrie o alertă pe #HartaEdu, sesizând urgența construirii unor grupuri sanitare în interiorul școlii, considerând că elevii săi au dreptul la siguranță, demnitate și decență atunci când vin la școală.

A aplicat la toate proiectele ce presupun fonduri locale, naționale sau europene, în speranța că va schimba ceva în școală. Prin urmare, urmează să primească mobilier nou în programul PNRR, dar și o masă caldă pentru elevi, din dorința de a reduce riscul de abandon școlar.

Renovarea și reabilitarea școlii, precum și construirea toaletelor au rămas deocamdată doar la stadiul de dorință, fiindu-i imposibil să se bazeze pe bugetul consiliului local. 

„Primăria nu are bani nici să plătească salariile, darămite să investească în școală. Oamenii din sat nici nu au unde să muncească, iar aproape 80% dintre elevii noștri se încadrează la burse sociale”, povestește Vasile Deaconescu.

„În 2010 am transformat un vestiar al ceea ce impropriu numim sală de sport în grupuri sanitare pentru cei mici, însă pentru cei mari avem acele toalete pe care le vedeți în imagine, cu toalete turcești pentru cei mari. Condițiile sunt puțin spus ca acum 50 de ani. Apa o oprim iarna pentru că îngheață conductele și se sparg, iar copiii vin cu sticluțe de apă după ei”. L-am întrebat de canalizare, știind că nu pot trage apa la toaletă iarna, iar răspunsul a fost: „sub aceste toalete există un bazin pe care îl vitanjăm periodic. De 5-6 ani e făcută investiția pentru canalizare în sat, însă nici acum nu este funcțională pentru că nu există stație de epurare”.

Ce se poate face? Probabil cea mai ieftină soluție ar fi toaletele modulare, însă construirea unui corp anexă lipit de școală și transformat în grupuri sanitare este varianta cea mai de dorit, menită să dăinuie pentru mai multe generații de copii.

Directorul școlii, om al satului

Se simte în vocea directorului îndârjirea și frustrarea pe care o simte în fața situației în care se află școala sa și, de multe ori, neputința de a face lucrurile să se întâmple.

Cu toate acestea nu renunță.

Născut în Stejari, în familia directorului școlii, a știut încă de mic că locul său rămâne acolo, aproape de ai lui. După ce a făcut liceul pedagogic la Craiova s-a întors acasă și a luat catedră alături de cea care avea să-i fie alături în toată această călătorie a vieții sale, soția sa. Și ea fiică a satului, și ea învățătoare, au acceptat parcă împreună să se unească pentru a rămâne aproape de ceea ce era important și cu sens pentru ei: copiii și școala. Și de atunci, de dinainte de Revoluție au rămas cadre didactice ale școlii din Stejari. Ulterior, unul dintre copiii lor a ales să rămână tot în sat, iar nora le este colegă de catedră. 

Nevoia de educație de calitate în grădiniță

Din ultima discuție pe care am avut-o cu directorul școlii, am aflat că prin hotărâre de guvern, au fost alocați bani pentru rezolvarea problemei toaletelor. Însă acești bani sunt direcționați prin primărie și e nevoie să fie cheltuiți până la finalul anului. Cea mai arzătoare dorință a profesorilor este azi să reușească să cheltuie la timp acești bani pentru construirea toaletelor, astfel încât să rezolve această urgență stringentă.

Pe de altă parte, o altă nevoie este aceea de a avea educație de calitate în grădiniță care este cumva locul de unde începe construirea viitorului oricărui copil din sat. Grădinița, precum școala a fost construită în 1973 și de atunci s-au făcut foarte puține investiții. e nevoie de materiale educative noi, actuale, att de necesare formării preșcolarilor. Pentru asta, școala a intrat în campania „Împreună pentru școala noastră” și noi putem să ajutăm. Intrați pe www.hartaedu.ro/targ/ și donați pentru școala din Stejari. Cu numai 5 euro pe lună, putem să le oferim copiilor încrederea că se poate și că vor reuși.

Citește și: Să dăm căldură copiilor: Apel la generozitate pentru școala din Seaca de Pădure