Eduard e copilul acela mereu vesel, mereu cu sufletul deschis și care se bucură de orice experiență pe care o trăiește. Se bucură când dă un gol la fotbal, când ia un zece la școală și mai ales când vede chipul fericit și mulțumit al mamei sale. Se străduiește să învețe, să ia bursă de merit și să nu dezamăgească. Știe încă de mic că educația e singura sa șansă în viitor, că numai așa va putea să aibă o soartă diferită de cea a părinților lui, pe care îi iubește, îi admiră și îi compătimește ori de câte ori muncesc cu spatele și cu mâinile goale ca lui să nu-i lipsească nimic.
„Suntem obișnuiți să trăim cu puțin și nu ne plângem”
Mama lui Eduard a terminat doar zece clase, iar asta din cauza lipsei de posibilități. Azi lucrează ca bucătar cu jumătate de normă doar, având un picior ce trebuie operat și din cauza căruia nu poate rezista mai multe ore la lucru. Iar salariul e pe măsură. Tatăl este electrician, însă nu are un job stabil și încearcă să suplimenteze veniturile casei muncind cu ziua. Per total banii sunt puțini și abia ajung pentru cele cinci guri de hrănit ale casei, părinții și cei trei copii.
„Nu ne plângem, suntem obișnuiți să trăim cu puțin, de la o zi la alta. Dar slavă Domnului suntem împreună și suntem sănătoși, alții sunt și mai rău”, spune mama.
Eduard, campion la dansuri populare
Eduard este cel mai mare, trece în clasa a VI-a, iar lui îi urmează doi băieți mai mici, la fel de isteți ca el și de doritori să le fie pe plac părinților. Iar Edy e un exemplu pentru ei.
Mare pasionat de fotbal și de dansuri populare, încearcă să-și împartă timpul între școală și activitățile extracuriculare și o face foarte bine. S-a înscris la dansuri populare într-o doară, însă i-a plăcut, a făcut eforturi să meargă la repetiții și la toate concursurile la care a participat a câștigat premiul I. Repetițiile nu se țin în satul lui, motiv pentru care profesoara vine și-l ia de acasă și-l aduce înapoi cu mașina personală, văzând potențialul pe care Edy îl are în a reuși să fie unul dintre cei mai buni.
La fel și antrenorul de fotbal îl laudă necontenit spunând că ar putea ajunge mare fotbalist dacă ar continua pe acest drum.
Eduard însă știe cum arată viitorul în visurile lui: va fi polițist.
Până acolo drumul este însă destul de anevoios deoarece va avea nevoie de matematică să termine școala. Și oricât de încrezători ar fi părinții, nu-și permit să-i asigure pregătirea. „La matematică nu a înțeles ceva la un moment dat, eu nu am știut să-i explic și de atunci parcă nu și-a mai revenit. Are nevoie de meditații ca să-și recapete încrederea în el, să prindă din urmă ce nu a înțeles și să revină la bursă. Însă nu ne permitem să plătim orele de pregătire. Altceva chiar nu-mi doresc pentru el. Ne drămuim banii și încercăm să le asigurăm tot confortul”.
Lasa un raspuns sau comentariu
Trebuie sa fii Intra in cont sau Inregistreaza cont nou pentru a posta un mesaj.