Visul lui Andrei: Învățător la Sălcioara. Și obstacolele pe care trebuie să le treacă pentru a-i da culoare

„E bine să lași copilul să facă ce vrea el, însă eu mă simt datoare să-l sfătuiesc, să mă implic. Dacă rămâne cu opt clase ce face? Nimic. Ajunge cioban”, spune mama lui Andrei cu determinare.

În urmă cu mulți ani, ea însăși a terminat școala profesională și s-a specializat ca patiser-cofetar, însă nu a practicat niciodată. Și pentru că la vremea ei nu a terminat liceul, la 35 de ani s-a decis să nu lase lucrurile așa și a făcut cursurile la seral. A dat și examen de permis pentru că a vrut să facă din toate, să le dea un exemplu copiilor ei și a reușit.

Andrei azi o urmează, astfel că are note foarte bune la școală și numai câteva sutimi i-au lipsit ca să ia premiul I.

Andrei este elev în clasa a VIII-a la Școala Gimnazială Sălcioara și se pregătește de primul, cel mai important examen din viața lui: Evaluarea Națională. Știe că va merge mai departe la Slobozia, la Liceul Pedagogic pentru că visul lui e să se întoarcă în sat, la catedră, să urmeze exemplu profesoarelor sale.

O viață bună cu muncă cinstită se ține

„Puteam să plecăm în străinătate la muncă, dar cine ne creștea copiii? Ne place să avem bani, dar ne gândim la copii. Puteam să câștigăm bine, dar iubirea copiilor nu se cumpără cu bani. Am preferat să stăm aici și să avem grijă de ei”, povestește mama lui Andrei.

Astfel că singurul venit din casă este cel câștigat de tatăl lui care muncește cu ziua în construcții. E foarte bun meseriaș și muncește de la vârsta de 14 ani.

Când a terminat 8 clase, s-a dus la muncă la București că era nevoie de un venit în plus în familie. A furat meserie și an de an a devenit tot mai bun. A cunoscut-o pe soția lui, s-au căsătorit, au făcut doi copii și au ridicat o casă. Oamenii din sat îl cheamă la tot felul de lucrări și mereu face treabă bună. Problema e că nu are carte de muncă, dar e prea departe bătrânețea să se gândească la ea.

Mama nu a muncit niciodată. A preferat să fie lângă copii, să aibă grijă de ei. Așa că i-a educat cum a știut și a putut mai bine. Rezultatul? Toți profesorii ăi laudă, în special pe Andrei.

Andrei are nevoie de meditații și de consultul unui nutriționist

Despre Andrei toți oamenii din sat știu că e copil cuminte, ascultător și foarte silitor.

E pasionat de fotbal și suferă cumplit că nu e acceptat la echipa din sat. ar vrea să bată și el mingea pe maidan, dar și mama îl ține departe, de teamă să nu pățească ceva, fiind un copil ușor plinuț. „El e mai grăsuț, mă tem să nu facă infarct”, spune femeia.

Este conștientă că un medic nutriționist l-ar ajuta pe Andrei să slăbească și să-și recapete încrederea în el, însă de unde bani și pentru asta. Că dacă i-ar avea, l-ar duce la Lehliu Gară la meditații, să se asigure că reușește cu brio la Evaluarea Națională.

Andrei însă știe că visul lui va deveni realitate, că cineva le va rândui pe toate ca într-o bună zi să se poată întoarce în sat, să fie învățător la școala ce azi se învârte după soare.