Povestea de azi începe cu o tânără absolventă a facultății de geografie – franceză care, în 2007, întoarsă din Franța la finalul unei burse ERASMUS, visa o carieră în turism. În Podu Turcului, localitatea de unde se trage, nu existau prea multe oportunități, așa că i-a fost la îndemână să accepte un post de profesor de franceză. De cum a intrat pe poarta liceului s-a simțit ca acasă și nu a mai vrut să plece.

„Este liceul la care mama a fost profesoară și la care am învățat și eu până în clasa a VI-a. M-am simțit ca în familie, m-am îndrăgostit imediat de copii, de colegi, de comunitate”.

După câțiva ani a devenit director al Liceului tehnologic „Al. Vlahuță” din Podu Turcului, un sat aflat la aproximativ 30 de kilometri de Bârlad și Adjud.

„Povestea liceului și a menirii mele în funcția de director se leagă de colega mea, directoarea adjunctă Plesca Ioana.
În anul 2007, când am început activitatea, eram mai multe tinere absolvente printre care și Ioana. Împreună am muncit și am crescut profesional și personal. Ideea de directorat a venit la pachet cu ideea de echipă. Așa cum am reușit în cariera de profesor, ne-am gândit ca vom reuși să aducem plus valoare și în această funcție. “We had a dream”… școala noastră sa fie un model, să ofere aceleași oportunități elevilor din mediul rural ca cele din mediul urban. Am muncit 15 ani ca profesoare de franceză și engleză și am reușit să facem aceste materii îndrăgite de elevi, i-am convins să participe la concursuri și să obțină rezultate minunate. În funcția de director și director adjunct suntem de doar aproape doi ani, mai avem încă mult de lucru, dar suntem dispuse să oferim tot pentru visul nostru”

Un campus la cele mai înalte standarde

În 2005, liceul arăta ca o școală foarte veche, de la sat: erau două corpuri distincte pentru învățământul gimnazial și liceal și o improvizație de școală profesională. S-a anunțat atunci de la guvern un proiect pilot prin care anumite licee tehnologie intrau într-o transformare majoră ce prevedea un campus școlar. Bucurie mare pe comunitatea din jurul liceului deoarece se previziona că vor fi cele mai bune condiții de învățare.

„Ne-am mutat toți într-un singur corp de clădire, așteptând ca celelalte două să fie modernizate. Numai că treaba s-a oprit la mai puțin de jumătate deoarece, nu știu din ce cauză, statul a pierdut finanțarea. Abia în 2012 a fost reluat proiectul și după atâția ani de chin, azi avem un campus în toată regula, cu clădiri separate pentru fiecare formă de învățământ, renovate și o suprafață de 3,5 hectare de campus”, Roxana Pagu, directoarea liceului.

Prin PNRR, liceul urmează să fie dotat cu mobilier și tehnologie în toate clasele.

Copiii sunt învățați să viseze

Comunitatea din Podu Turcului nu este printre cele mai sărace din țară, dar nici nu se poate bucura că e înfloritoare. „Marele noroc al comunității este o firmă mare de construcții drumuri unde aproape toți bărbații în putere din sat lucrează. Sunt salarii bune și întrețin astfel economia localității”, mai spune directoarea.

Copiii din școală provin toți din mediul rural, mulți dintre ei făcând naveta și de la 50 de kilometri. Și nu li se pare un efort pentru că toți știu că pot să viseze la un viitor mai bun pentru ei și familiile lor. Sunt copii care provin din tot felul de medii, unele mai defavorizate ca altele, din familii monoparentale, familii destrămate și cu multe probleme și provocări. Dar sunt și copii cu situații financiare decente. Toți au același țel, să ajungă cineva în viață, iar asta se vede prin rezultatele obținute la concursurile și olimpiadele județe și chiar naționale.

La Evaluarea Națională de anul acesta, peste 70% au mers mai departe la liceu, iar la BAC sunt clase care au promovabilitate 90%, dar și clase cu 10%. Cert este că aproape 60% merg mai departe la facultate, ceea ce e un progres fantastic. 

Donează aici

O sală de sport făcută de stat, are azi nevoie de acoperiș nou

Dacă vă aduceți aminte, guvernul s-a apucat în urmă cu câțiva ani să construiască săli de sport. Una a fost făcută și la liceul din Podu Turcului, însă azi e închisă. Din cauza ploilor, tavanul a fost afectat, plouă în vestiare și riscul e prea mare pentru siguranța elevilor. „Am preferat să o închidem până vom reuși să o reabilităm”. De aceea, liceul a acceptat provocarea și a intrat în campania ”Împreună pentru școala noastră”, iar pe data de 18 decembrie va organiza un târg cu strângere de fonduri, sperând astfel să repare acoperișul sălii de sport. Împreună putem susține această cauză și putem dona o sumă oricât de mică. Astfel putem face diferența în viitorul acestor copii. 

Poveștile copiilor de la Podu Turcului

Bianca este o adolescenta de 18 ani, elevă în clasa a XII-a, cu o poveste emoționantă. Este o elevă remigrată în clasa a X-a din Germania, ea fiind născută și crescută acolo. A întâmpinat numeroase obstacole, de la cele ale limbii (nu știa să scrie în limba română și vorbea sistem de învățământ complet diferit de cel de unde venea.

Deși i-a fost foarte greu, acum este o elevă cu rezultate foarte bune, care se implică în toate activitățile școlii, complet integrată. Câștigarea alegerilor pentru Consiliului Reprezentativ al elevilor și desemnarea ei ca președinte reprezintă cea mai bună dovadă că toți elevii școlii au acceptat-o și îi recunosc meritele.

Și dacă întoarcerea ei în România și efortul colosal pentru a ține pasul cu colegii la școală nu a fost suficient, Bianca locuiește singură acum, tatăl locuind în Germania și mama la Sibiu.

Nu are pe nimeni din familie care să o ghideze zi de zi și care să-i urmărească parcursul școlar, însă ea a reușit de fiecare dată să-și găsească propriile resurse interioare necesare pentru a continua. Colegii, profesorii și în special doamna consilier școlar sunt familia care o sprijină.

Pentru toate lecțiile de viață pe care ni le dă zi de zi, pentru curajul și ambiția ei, o admirăm enorm!

Gabriel este un elev de clasa a X-a cu un potențial extraordinar. Învață foarte bine și are rezultate excepționale. Este foarte talentat la limbile străine, iar

limba engleză este materia lui preferată. Pasiunea pentru acestă limbă și munca depusă l-au ajutat să aibă un accent apropiat de al unui nativ și dacă îl auzi conversând, cu greu îți dai seama că este român. A obținut premii la majoritatea competițiilor de limbă engleză (Olimpiada de limba engleză, Concursul “Public Speaking”, Concursul “Speak out”, Concursul Naţional de Traduceri “Corneliu M. Popescu”), fiind un speaker talentat și implicat în tot ceea ce face.

Adolescentul este în grija bunicii încă de când a intrat la școală, mama lui fiind în străinătate. Situația materială nu a fost niciodată o problemă pentru succesul lui școlar, însă cea mai mare lipsă pe care a resimțit-o a fost absența mamei. Bunica a fost cea care s-a străduit să suplinească absența părinților și rolul acestora și cel mai probabil, fără dânsa, Gabi nu ar fi fost adolescentul de astăzi, spontan, cu încredere în sine și deschis. Gabi este un model pentru toți colegii săi, iar noi îi dorim să reușească ceea ce-și propune și cu siguranță vom face tot ceea ce ne stă în putință pentru a-l sprijini!

Donează aici

Andreea este poeta școlii noastre, o adolescentă de 18 ani, care are harul cuvintelor. Poeziile și eseurile ei sunt de o profunzime și de o frumusețe asemănătoare marilor scriitori.

Elevă în clasa a XII-a, la profilul filologie, Andreea are rezultate școlare remarcabile, obținute prin muncă și implicare exemplară în toate activitățile școlii, atât școlare, cât și extrașcolare.

Locuiește doar cu bunica și cu fratele mai mic, părinții fiind plecați în străinătate de foarte mult timp.

Situația materială a familiei nu este una dificilă, însă emoțional, cei doi frați, Andreea și Mihai, au fost și sunt lipsiți de prezența părinților și de confortul pe care copiii îl au atunci când trăiesc în propria familie. E adevărat că bunica este cea care luptă zi de zi pentru a suplini absența părinților, dar căldura și echilibrul unei familii nu poate fi înlocuit de nimic.

Probabil că vibrația pe care Andreea o transmite când își pune sufletul pe hârtie provine tocmai din acest cumul de factori, este expresia tuturor trăirilor ei, pe care atât de frumos le transformă în emoție pozitivă care încântă sufletele celor din jur.

În clasa a X-a A, în banca a treia de la geam, o găsim pe Elena Pagu. Nu mai este un copil, ci o adolescentă cu talent și ureche pentru limbile străine. Elena are rezultate școlare remarcabile la toate disciplinele umaniste, învață și se pregătește cu aceeași implicare la fiecare dintre ele. Limba română, limba engleză, limba franceză și istoria sunt materiile la care excelează și la care a obținut premii la concursuri și olimpiade. Dacă ar fi să facem o evaluare în acest moment, putem afirma că rezultatele obținute de Elena o clasează pe prima poziție în topul celor mai buni elevi ai liceului nostru.

Elena locuiește cu familia ei în Podu Turcului. Situația materială a familiei nu este una extraordinară, însă acest lucru nu a împiedicat-o nicio clipă să-și urmeze visurile și să fie mereu la înălțime. Mai mult decât atât, datorită rezultatelor excepționale, ea este bursieră a celor de la UIPATH Foundation. Și acest lucru întărește faptul că nu ratează nicio oportunitate de afirmare și de perfecționare.

Adelina este o adolescentă în clasa a XII-a care provine dintr-o familie modestă și care învață foarte bine. Părinții ei sunt oameni muncitori care se străduiesc să le ofere ei și fraților ei un trai decent.

Adelina este o fată dintr-o bucată, de o sinceritate usturătoare. Are o voce gravă și răsunătoare. Dar ceea ce o face unică este umorul și talentul actoricesc. Uneori, ascultând-o, ai impresia că te-ai teleportat într-o sală de spectacole și ai în față un actor consacrat de stand-up comedy.

Glume bune, cu substanță, substrat, mesaj, parodie, teatru, mișcare scenică, pe toate le stăpânește cu brio.

De multe ori credem că dacă ar fi avut mai multe posibilități financiare, ar fi putut fi unul dintre cei mai buni elevi al unui liceu de artă, însă nu putem să nu ne bucurăm că este unul dintre cei mai talentați copii ai noștri. Dar cum niciodată nu e prea târziu, noi o îndrumăm să urmeze o carieră în acest domeniu și îi urăm să-și împlinească toate visurile!

În clasa a XI-a A, o avem pe minunata Teodora. Adolescenta de 17 ani provine dintr-o familie numeroasă cu venituri modeste. Teodora este susținută de întreaga familie să meargă la școală și să reușească și, mai ales, să treacă peste cea mai grea încercare din viața ei, pierderea mamei.

Teodora este o luptătoare care se străduiește și se implică în toate activitățile școlii, rezultatele ei fiind bune și foarte bune.

Ceea ce te uimește când ajungi să cunoști puștoaica aceasta slăbuță, este vocea profundă și cu dar pentru muzica populară. Deși nu are nicio pregătire în domeniu, virtuozitatea ei vocală este realmente remarcabilă. Cântă din suflet și cu suflet și reușește de fiecare dată să le transmită emoția ei tuturor celor prezenți în sală.

O vedem și o ascultăm la toate activitățile noastre extrașcolare și ne dorim ca viața să-i dea șansa să cânte pe scenă în fața a mii de spectatori ca să-i bucure și pe ei așa cum face, de fiecare dată, cu noi.

Ei sunt frații gemeni de la clasa a VI-a B sau “Frații Prună” cum le spun colegii. Ghiciți oare de ce? Au primit “porecla” după marele portar Florin Prunea căci, la fel ca acesta, marea pasiune a lor este fotbalul. Școala nu este punctul lor forte, însă ar da totul pentru fotbal, iar atunci când au ora de sport, ei sunt primii. Sunt mici, ageri și identici, iar când sunt pe teren, nu-ți dai seama care dintre ei e în posesia mingii. Îl strigi pe unul, răspunde celălalt, însă nici nu mai contează căci fotbalul le place în egală măsură.

În școala noastră susținem elevii să-și descopere pasiunile și să-și pună în valoare potențialul pentru a reuși în viață.

Donează aici